AVATAR, avataruri, s. n. Nume dat în hinduism reincarnărilor zeilor. ♦ Fig. Transformare (adesea în rău) în evoluția unei ființe. – Din fr. avatar.

avatar sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr avatar] 1 (În unele concepții religioase) Reincarnare succesivă a unei ființe. 2 Metamorfoză. 3 (Înv; fig) Transformare neprevăzută (chinuitoare) care intervine în evoluția unei ființe sau a unui lucru.

*AVATAR (pl. -re) sn. 1 Nume dat, în India, incarnațiunilor unui zeu, în spec. acelora ale lui Vișnu ¶ 2 Pr. anal. Transformare, metamorfoză [fr.].

AVATAR, avataruri, s. n. (În unele concepții religioase) Reîncarnare succesivă a unei ființe. ♦ (Fig.) Transformare neprevăzută (și chinuitoare) care intervine în evoluția unei ființe sau a unui lucru. – Din fr. avatar.

AVATAR s.n. (În religia indiană) Încarnare a ființelor divine în formă de om sau de animal. ♦ (Fig.) Transformare, metamorfoză. [Pl. -re, -ruri. (s.m.) -ri. / < fr. avatar].

AVATAR s. n. 1. (în religia indiană) reîncarnare succesivă a unei ființe. 2. (fig.) transformare, metamorfoză; schimbare (obișnuită). (< fr. avatar)

avatar n. 1. incarnațiune divină (în religiunea indiană); 2. fig. transformare.

*avatár n., pl. e (fr. avatar, d. scr. avatâra, incarnațiune succesivă a divinitățiĭ). Fam. Transformațiune, metamorfoză: avatarele unuĭ om politic.

avatar s. n., pl. avataruri

!avatar s. n., pl. avataruri

avatar s. n., pl. avatare/avataruri