15 definiții pentru avanpost avantpost


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVANPÓST, avanposturi, s. n. Unitate militară de siguranță, instalată în fața trupelor principale proprii, aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea unitate. – Din fr. avant-poste.

avanpost sn [At: ODOBESCU, S. III, 576/ V: (înv) ~ntp~ / Pl: ~uri / E: fr avant-poste] (Mpl) 1 Subunitate militară de siguranță, instalată în fața forțelor principale aflate în staționare sau în apărare. 2 Poziție pe care se află un avanpost (1). 3 (Fig) Element izolat care precedă o aglomerare de elemente asemănătoare.

AVANPÓST, avanposturi, s. n. Subunitate militară de siguranță, instalată în fața forțelor principale proprii aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea subunitate. – Din fr. avant-poste.

AVANPÓST, avanposturi, s. n. (Învechit) Poziție constituind cea mai înaintată linie a apărării, în fața liniei inamicului. Patrulele romînești privegheau acum malul drept al Dunării... fugărind adesea bandele de cerchezi, care tot se mai ispiteau... a înainta pînă în preajma avanposturilor noastre. ODOBESCU, S. III 576. ◊ (Azi fig.) [Stațiunile de mașini și tractoare și gospodăriile agricole de stat] pot și trebuie să constituie în toate campaniile agricole pilde și imbold de muncă organizată și făcută după metodele agrotehnicii sovietice, cea mai înaintată din lume; ele trebuie să se considere adevărate avanposturi ale socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 3-4, 15. – Scris și: (după franțuzește, nerecomandabil) avantpost.

AVANPÓST, avanposturi, s. n. Poziție constituind cea mai înaintată linie a apărării, în fața liniei inamicului; p. ext. ostașii care se află pe această poziție. – Fr. avant-poste.

AVANPÓST s.n. Post, element de siguranță înaintat al unor trupe care staționează pe o poziție. [< fr. avant-poste].

AVANPÓST s. n. element de siguranță înaintat al unei trupe în staționare. (< fr. avant-poste)

AVANPÓST ~uri n. Detașament de siguranță situat înaintea unor trupe care staționează pe o poziție. /<fr. avant-poste

*avanpóst orĭ (maĭ exact) avampóst n., pl. urĭ (fr. avant-poste). Garda din ainte a uneĭ oștĭ în bivuac.

avantpost sn vz avanpost

avan-post n. stațiunea militară cea mai apropiată de dușman.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avanpóst s. n., pl. avanpósturi

avanpóst s. n., pl. avanpósturi

Intrare: avanpost
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avanpost
  • avanpostul
  • avanpostu‑
plural
  • avanposturi
  • avanposturile
genitiv-dativ singular
  • avanpost
  • avanpostului
plural
  • avanposturi
  • avanposturilor
vocativ singular
plural
avantpost substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avantpost
  • avantpostul
plural
  • avantposturi
  • avantposturile
genitiv-dativ singular
  • avantpost
  • avantpostului
plural
  • avantposturi
  • avantposturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avanpost avantpost

  • 1. Unitate militară de siguranță, instalată în fața trupelor principale proprii, aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea unitate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Patrulele romînești privegheau acum malul drept al Dunării... fugărind adesea bandele de cerchezi, care tot se mai ispiteau... a înainta pînă în preajma avanposturilor noastre. ODOBESCU, S. III 576.
      surse: DLRLC
    • figurat [Stațiunile de mașini și tractoare și gospodăriile agricole de stat] pot și trebuie să constituie în toate campaniile agricole pilde și imbold de muncă organizată și făcută după metodele agrotehnicii sovietice, cea mai înaintată din lume; ele trebuie să se considere adevărate avanposturi ale socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 3-4, 15.
      surse: DLRLC

etimologie: