15 definiții pentru avanpost avantpost


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avanpost sn [At: ODOBESCU, S. III, 576/ V: (înv) ~ntp~ / Pl: ~uri / E: fr avant-poste] (Mpl) 1 Subunitate militară de siguranță, instalată în fața forțelor principale aflate în staționare sau în apărare. 2 Poziție pe care se află un avanpost (1). 3 (Fig) Element izolat care precedă o aglomerare de elemente asemănătoare.

AVANPÓST, avanposturi, s. n. Unitate militară de siguranță, instalată în fața trupelor principale proprii, aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea unitate. – Din fr. avant-poste.

AVANPÓST, avanposturi, s. n. Subunitate militară de siguranță, instalată în fața forțelor principale proprii aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea subunitate. – Din fr. avant-poste.

AVANPÓST, avanposturi, s. n. (Învechit) Poziție constituind cea mai înaintată linie a apărării, în fața liniei inamicului. Patrulele romînești privegheau acum malul drept al Dunării... fugărind adesea bandele de cerchezi, care tot se mai ispiteau... a înainta pînă în preajma avanposturilor noastre. ODOBESCU, S. III 576. ◊ (Azi fig.) [Stațiunile de mașini și tractoare și gospodăriile agricole de stat] pot și trebuie să constituie în toate campaniile agricole pilde și imbold de muncă organizată și făcută după metodele agrotehnicii sovietice, cea mai înaintată din lume; ele trebuie să se considere adevărate avanposturi ale socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 3-4, 15. – Scris și: (după franțuzește, nerecomandabil) avantpost.

AVANPÓST, avanposturi, s. n. Poziție constituind cea mai înaintată linie a apărării, în fața liniei inamicului; p. ext. ostașii care se află pe această poziție. – Fr. avant-poste.

AVANPÓST s.n. Post, element de siguranță înaintat al unor trupe care staționează pe o poziție. [< fr. avant-poste].

AVANPÓST s. n. element de siguranță înaintat al unei trupe în staționare. (< fr. avant-poste)

AVANPÓST ~uri n. Detașament de siguranță situat înaintea unor trupe care staționează pe o poziție. /<fr. avant-poste

*avanpóst orĭ (maĭ exact) avampóst n., pl. urĭ (fr. avant-poste). Garda din ainte a uneĭ oștĭ în bivuac.

avantpost sn vz avanpost

avan-post n. stațiunea militară cea mai apropiată de dușman.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avanpóst s. n., pl. avanpósturi

avanpóst s. n., pl. avanpósturi

Intrare: avanpost
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avanpost
  • avanpostul
  • avanpostu‑
plural
  • avanposturi
  • avanposturile
genitiv-dativ singular
  • avanpost
  • avanpostului
plural
  • avanposturi
  • avanposturilor
vocativ singular
plural
avantpost substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avantpost
  • avantpostul
plural
  • avantposturi
  • avantposturile
genitiv-dativ singular
  • avantpost
  • avantpostului
plural
  • avantposturi
  • avantposturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avanpost avantpost

  • 1. Unitate militară de siguranță, instalată în fața trupelor principale proprii, aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea unitate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Patrulele romînești privegheau acum malul drept al Dunării... fugărind adesea bandele de cerchezi, care tot se mai ispiteau... a înainta pînă în preajma avanposturilor noastre. ODOBESCU, S. III 576.
      surse: DLRLC
    • figurat [Stațiunile de mașini și tractoare și gospodăriile agricole de stat] pot și trebuie să constituie în toate campaniile agricole pilde și imbold de muncă organizată și făcută după metodele agrotehnicii sovietice, cea mai înaintată din lume; ele trebuie să se considere adevărate avanposturi ale socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 3-4, 15.
      surse: DLRLC

etimologie: