3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avaníe2 sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr avanie] (Fit) 1 Afront public. 2 Tratament umilitor.

avanie1 sf [At: MAG. IST. IV, 366/4 / V: avăn~ / Pl: ~ii / E: ngr άβανια] 1 (Înv; mpl) Stoarcere de bani. 2 Oprimare.

AVANÍE, avanii, s. f. (Învechit) Asuprire, împilare. Avaniile turcilor sleise răbdarea poporului. BĂLCESCU, O. II 41.

AVANÍE, avanii, s. f. (Înv.) Asuprire, împilare. – Ngr. avania.

AVANÍE s.f. (Rar) Afront public, tratament umilitor. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. avanie].

AVANÍE s. f. afront public umilitor. (< fr. avanie)

avanie f. dajdie impusă, stoarcere de bani (de la creștini): toate aceste avanii ale Turcilor sleiseră răbdarea poporului BĂLC.

avaníe și (vechĭ) avăníe f. (ngr. avania, d. avánis, calomniator; fr. avanie. V. avan 2). Purtare de om avan, asuprire, împilare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVANÍE s. v. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire.

avanie s. v. ASUPRIRE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. URGISIRE.

Intrare: avanie (afront)
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avanie
  • avania
plural
  • avanii
  • avaniile
genitiv-dativ singular
  • avanii
  • avaniei
plural
  • avanii
  • avaniilor
vocativ singular
plural
Intrare: avanie (asuprire)
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avanie
  • avania
plural
  • avanii
  • avaniile
genitiv-dativ singular
  • avanii
  • avaniei
plural
  • avanii
  • avaniilor
vocativ singular
plural
Intrare: avănie
avănie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

avanie (afront)

  • 1. rar Afront public, tratament umilitor.
    surse: DN

etimologie:

avanie (asuprire)

etimologie: