3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ávă2 sf vz arvă

ávă3 sm [At: DOSOFTEI, V. S. 56b/24 / V: avvă / Pl: avi / E: ngr αββᾶς] (Înv) 1 Tată. 2 Părinte. 3 Abate Si: avad1 (3). 4 Arhimandrit Si: avad1 (4). 5 Egumen Si: avad1 (3).

ávă1 sf [At: LTR2 / Pl: ave / E: tc av] Plasă de pescuit așezată vertical în apă, susținută prin plutele de la marginea superioară și prin plumbul de la cea inferioară.

ÁVĂ2, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av.

ÁVĂ2, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av.

ÁVĂ1 s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva.

ÁVĂ1 s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva.

ÁVĂ2, ave, s. f. Un fel de plasă de prins pești, care se așază vertical în apă.

ÁVĂ1 s. m. (Învechit și arhaizant) Abate. Aicea la noi... nu-i ca în țara acestui avă franțuz. SADOVEANU,. Z. C. 40.

ÁVĂ1 s. m. (Neobișnuit) Părinte, tată; (prin restricție) nume dat călugărilor bătrâni. – Slav (v. sl. avva < gr.).

ÁVĂ2, ave, s. f. Mreajă (de prins pește). – Tc. av.

ÁVĂ ~e f. Mreajă de prins pește. /<turc. av

avă f. plasă mare cu trei pânze cari se așează vertical și plutesc în apă (de pescuit crapul și plătica). [Turc. AV, vânătoare].

ávă f., pl. e. (turc. av, vînătoare, pescuire). Dun. de jos. Un fel de năvod cu treĭ plase care plutesc vertical.

árvă sf [At: HEM 1780 / V: avă / Pl: ~ve / E: nct] Dans popular nedefinit mai îndeaproape.

árvă și hárvă f., pl. e (nu d. lat. arvum, pl. arva, ogor, de unde s’ar fi făcut arbă. Cp. cu ung. árva, orfan). Prah. Vie la șes.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ávă2 (părinte) (rar) s. m.

ávă1 (unealtă) s. f., g.-d. art. ávei; pl. áve

ávă (unealtă) s. f., g.-d. art. ávei; pl. áve


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ávă (-ve), s. f. – Năvod, plasă de prins pește. Tc. av „vînătoare, pescuit” (DAR). – Der. avgiu, s. m. (înv., vînător), din tc. avci.

Intrare: avă (părinte)
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • ava
plural
genitiv-dativ singular
  • a
  • avii
  • avei
plural
vocativ singular
  • a
plural
Intrare: avă (unealtă)
avă2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • ava
plural
  • ave
  • avele
genitiv-dativ singular
  • ave
  • avei
plural
  • ave
  • avelor
vocativ singular
plural
Intrare: arvă
arvă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
avă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

avă (părinte)

etimologie:

avă (unealtă)

  • 1. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: