auxologie sf [At: DN³ / P: a-u-xo-lo-gi-e / Pl: ~ii / E: it auxologia] Știință care studiază creșterea organismelor.

AUXOLOGIE s.f. Știință despre creșterea organismelor. [Cf. it. auxologia < gr. auxein – a mări, logos – studiu].

AUXOLOGIE s. f. studiu științific al creșterii și dezvoltării organismelor. (< it. auxologia)

auxologie s. f., g.-d. art. auxologiei

AUXO- „creștere, dezvoltare, stimulare”. ◊ gr. auxo, auxein „a spori, a crește” > fr. auxo-, germ. id., engl. id. > rom. auxo-. □ ~autotrof (v. auto-, v. -trof), adj., (despre un organism) care își sintetizează singur vitaminele necesare; ~blast (v. -blast), s. n., lăstar de creștere, servind la înmulțirea vegetativă; ~cit (v. -cit) s. n., androcit*; ~crom (v. -crom), s. m., hormon vegetal care are rolul de a stimula sinteza pigmenților; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință al cărei obiect îl constituie creșterea organismelor; sin. auxanologie; ~merie (v. -merie), s. f., extindere a unei excitații la un mare număr de elemente celulare; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., studiul metodelor de măsurare a creșterii arborilor; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat folosit în auxometrie; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care studiază legile creșterii și dezvoltării arborilor; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare patologică a creșterii; ~spor (v. -spor), s. m., spor de creștere întîlnit la algele diatomee; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu terapeutic de substituție; ~tonic (v. -tonic), adj., (despre mișcări) cauzat de creșterea tensiunii de turgescență; ~tonie (v. -tonie), s. f., creștere a tensiunii turgescenței vegetale; ~trof (v. -trof), adj., (despre un microorganism) ale cărui necesități nutritive, diferă de acelea ale tulpinii din care provine; sin.. auxotrofic; ~trofic (v. -trofic), adj., auxotrof*.