opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOVACCINARE, autovaccinări, s. f. Acțiunea de a (se) autovaccina. [Pr.: a-u-] – Auto1- + vaccinare.

autovaccinare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autovaccina] 1-2 Efectuare a unui autovaccin (1-2) asupra cuiva Si: autovaccinat1 (1-2). 3 Producere spontană a unei vaccinări, fără intervenție exterioară Si: autovaccinat1 (3). 4 Vaccinare de către sine însuși Si: autovaccinat1 (4).

AUTOVACCINARE, autovaccinări, s. f. Vaccinare prin autovaccin. [Pr.: a-u-] – Auto1- + vaccinare.

AUTOVACCINARE, autovaccinări, s. f. Vaccinare prin autovaccin.

AUTOVACCINARE, autovaccinări, s. f. Vaccinare prin autovaccin. – Din auto1- + vaccinare.

AUTOVACCINARE s.f. Acțiunea de a autovaccina. [Pron. a-u-, pl. -nări, după fr. autovaccination].

AUTOVACCINA, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina singur. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner. corectat(ă)

autovaccina [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~nez / E: fr autovacciner] 1-2 vt A face cuiva un autovaccin (1-2). 3-4 vr A se supune unui autovaccin (1-2). 5 vr A se vaccina spontan, fără intervenție exterioară. 6 vr A se vaccina pe sine însuși.

AUTOVACCINA, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina spontan, fără intervenție externă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner.

AUTOVACCINA vb. I. tr. A face un autovaccin. [Pron. a-u-, p. i. -nez. / < fr. autovacciner].

AUTOVACCINA vb. I. tr. a face un autovaccin. II. refl. a se vaccina personal, fără intervenție externă. (< fr. autovacciner)

A AUTOVACCINA ~ez tranz. (persoane) A imuniza printr-un autovaccin. /<fr. autovacciner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autovaccinare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autovaccinării; pl. autovaccinări

autovaccinare (a-u-) s. f., g.-d. art. autovaccinării; pl. autovaccinări

autovaccinare s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autovaccinării; pl. autovaccinări

autovaccina (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autovaccinez, 3 se autovaccinează; conj. prez. 1 sg. să mă autovaccinez, 3 să se autovaccineze; imper. 2 sg. afirm. autovaccinează-te; ger. autovaccinându-mă

!autovaccina (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autovaccinează

autovaccina vb. (sil. a-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. autovaccinează

Intrare: autovaccinare
autovaccinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autovaccinare
  • autovaccinarea
plural
  • autovaccinări
  • autovaccinările
genitiv-dativ singular
  • autovaccinări
  • autovaccinării
plural
  • autovaccinări
  • autovaccinărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: autovaccina
  • silabație: a-u- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autovaccina
  • autovaccinare
  • autovaccinat
  • autovaccinatu‑
  • autovaccinând
  • autovaccinându‑
 singular plural
  • autovaccinează
  • autovaccinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autovaccinez
 (să)
  • autovaccinez
  • autovaccinam
  • autovaccinai
  • autovaccinasem
a II-a (tu)
  • autovaccinezi
 (să)
  • autovaccinezi
  • autovaccinai
  • autovaccinași
  • autovaccinaseși
a III-a (el, ea)
  • autovaccinează
 (să)
  • autovaccineze
  • autovaccina
  • autovaccină
  • autovaccinase
plural I (noi)
  • autovaccinăm
 (să)
  • autovaccinăm
  • autovaccinam
  • autovaccinarăm
  • autovaccinaserăm
  • autovaccinasem
a II-a (voi)
  • autovaccinați
 (să)
  • autovaccinați
  • autovaccinați
  • autovaccinarăți
  • autovaccinaserăți
  • autovaccinaseți
a III-a (ei, ele)
  • autovaccinează
 (să)
  • autovaccineze
  • autovaccinau
  • autovaccinară
  • autovaccinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autovaccinare, autovaccinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) autovaccina. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
  • Auto- + vaccinare DEX '09 DEX '98

autovaccina, autovaccinezverb

  • 1. tranzitiv A supune autovaccinării. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere A face un autovaccin. DN
  • 2. reflexiv A se vaccina singur. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.