AUTOVACCINÁRE, autovaccinări, s. f. Acțiunea de a (se) autovaccina. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + vaccinare.

autovaccinare sf [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autovaccina] 1-2 Efectuare a unui autovaccin (1-2) asupra cuiva Si: autovaccinat¹ (1-2). 3 Producere spontană a unei vaccinări, fără intervenție exterioară Si: autovaccinat¹ (3). 4 Vaccinare de către sine însuși Si: autovaccinat¹ (4).

AUTOVACCINÁRE, autovaccinări, s. f. Vaccinare prin autovaccin. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + vaccinare.

AUTOVACCINÁRE, autovaccinări, s. f. Vaccinare prin autovaccin.

AUTOVACCINÁRE, autovaccinări, s. f. Vaccinare prin autovaccin. – Din auto¹- + vaccinare.

AUTOVACCINÁRE s.f. Acțiunea de a autovaccina. [Pron. a-u-, pl. -nări, după fr. autovaccination].

AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina singur. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner. corectată

autovacciná [At: DN³ / P: a-u~ / Pzi: ~nez / E: fr autovacciner] 1-2 vt A face cuiva un autovaccin (1-2). 3-4 vr A se supune unui autovaccin (1-2). 5 vr A se vaccina spontan, fără intervenție exterioară. 6 vr A se vaccina pe sine însuși.

AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina spontan, fără intervenție externă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner.

AUTOVACCINÁ vb. I. tr. A face un autovaccin. [Pron. a-u-, p. i. -nez. / < fr. autovacciner].

AUTOVACCINÁ vb. I. tr. a face un autovaccin. II. refl. a se vaccina personal, fără intervenție externă. (< fr. autovacciner)

A AUTOVACCINÁ ~éz tranz. (persoane) A imuniza printr-un autovaccin. /<fr. autovacciner

autovaccinare (a-u-) s. f., g.-d. art. autovaccinării; pl. autovaccinări

autovaccináre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autovaccinării; pl. autovaccinări

!autovaccina (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autovaccinează

autovacciná vb. (sil. a-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. autovaccineáză