opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOUTILAT, -Ă, autoutilați, -te, adj. Care s-a utilat cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – V. autoutila.

AUTOUTILAT, -Ă, autoutilați, -te, adj. Care s-a utilat cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – V. autoutila.

autoutilat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-u~ / Pl: ~uri / E: autoutila] (Rar) Autoutilare.

autoutilat2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u-to-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: autoutila] Care s-a utilat din resurse proprii.

AUTOUTILA, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.

AUTOUTILA, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.

autoutila vr [At: DN3 / P: a-u-to-u~ / Pzi: ~lez / E: auto1- + utila] A se utila din resurse proprii Si: a se autodota (2).

AUTOUTILA vb. I. tr. A utila cu mijloace proprii; a autodota. [Et. incertă].

AUTOUTILA vb. refl. (despre întreprinderi, instituții) a se utila cu mijloace proprii; a se autodota. (< auto1- +utila)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autoutila vb., ind. prez. 1 sg. autoutilez, 3 sg. și pl. autoutilează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AUTOUTILA vb. v. autodota.

Intrare: autoutilat
autoutilat adjectiv
  • silabație: a-u-to-u-ti-lat info
  • pronunție: a-u-to-
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoutilat
  • autoutilatul
  • autoutilatu‑
  • autoutilată
  • autoutilata
plural
  • autoutilați
  • autoutilații
  • autoutilate
  • autoutilatele
genitiv-dativ singular
  • autoutilat
  • autoutilatului
  • autoutilate
  • autoutilatei
plural
  • autoutilați
  • autoutilaților
  • autoutilate
  • autoutilatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: autoutila
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoutila
  • autoutilare
  • autoutilat
  • autoutilatu‑
  • autoutilând
  • autoutilându‑
 singular plural
  • autoutilează
  • autoutilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoutilez
 (să)
  • autoutilez
  • autoutilam
  • autoutilai
  • autoutilasem
a II-a (tu)
  • autoutilezi
 (să)
  • autoutilezi
  • autoutilai
  • autoutilași
  • autoutilaseși
a III-a (el, ea)
  • autoutilează
 (să)
  • autoutileze
  • autoutila
  • autoutilă
  • autoutilase
plural I (noi)
  • autoutilăm
 (să)
  • autoutilăm
  • autoutilam
  • autoutilarăm
  • autoutilaserăm
  • autoutilasem
a II-a (voi)
  • autoutilați
 (să)
  • autoutilați
  • autoutilați
  • autoutilarăți
  • autoutilaserăți
  • autoutilaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoutilează
 (să)
  • autoutileze
  • autoutilau
  • autoutilară
  • autoutilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoutilat, autoutilatăadjectiv

  • 1. Care s-a utilat cu mijloace proprii. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi autoutila. DEX '09

autoutila, autoutilezverb

  • 1. A se utila cu mijloace proprii. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: autodota
etimologie:
  • Auto- + utila DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.