2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autotutelá vb. (sil. a-u-) → tutela

Intrare: autotutelare
autotutelare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autotutelare
  • autotutelarea
plural
  • autotutelări
  • autotutelările
genitiv-dativ singular
  • autotutelări
  • autotutelării
plural
  • autotutelări
  • autotutelărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autotutela
  • silabație: a-u-
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autotutela
  • autotutelare
  • autotutelat
  • autotutelatu‑
  • autotutelând
  • autotutelându‑
singular plural
  • autotutelea
  • autotutelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autotutelez
(să)
  • autotutelez
  • autotutelam
  • autotutelai
  • autotutelasem
a II-a (tu)
  • autotutelezi
(să)
  • autotutelezi
  • autotutelai
  • autotutelași
  • autotutelaseși
a III-a (el, ea)
  • autotutelea
(să)
  • autotuteleze
  • autotutela
  • autotutelă
  • autotutelase
plural I (noi)
  • autotutelăm
(să)
  • autotutelăm
  • autotutelam
  • autotutelarăm
  • autotutelaserăm
  • autotutelasem
a II-a (voi)
  • autotutelați
(să)
  • autotutelați
  • autotutelați
  • autotutelarăți
  • autotutelaserăți
  • autotutelaseți
a III-a (ei, ele)
  • autotutelea
(să)
  • autotuteleze
  • autotutelau
  • autotutela
  • autotutelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)