O definiție pentru autotutelare
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autotutela vb. (sil. a-u-) → tutela
Intrare: autotutelare
autotutelare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||