O definiție pentru autotutelare
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autotutela vb. (sil. a-u-) → tutela
Intrare: autotutelare
autotutelare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |