AUTOTURISM, autoturisme, s. n. Automobil cu caroserie închisă sau deschisă, cu care se transportă un număr redus de persoane; turism. [Pr.: a-u-] – Auto²- + turism.

autoturism sn [At: LTR² / P: a-u~ / Pl: ~e / E: fr autotourisme] Automobil pentru transportul de persoane, cu capacitate de 2-7 locuri.

AUTOTURISM, autoturisme, s. n. Automobil cu caroserie închisă sau deschisă, cu care se transportă un număr redus de persoane; turism. [Pr.: a-u-] – Auto² + turism.

AUTOTURISM, autoturisme, s. n. Automobil pentru 6 persoane, cu acoperiș de obicei decapotabil; turism (2).

AUTOTURISM, autoturisme, s. n. Automobil cu caroserie închisă sau deschisă, suspendat pe patru roți pneumatice, cu care se pot transporta două pînă la șapte persoane. – Din auto² + turism.

AUTOTURISM s.n. Automobil destinat transportului de persoane cu o capacitate de două pînă la șapte locuri; turism. [Cf. fr. auto(mobile de) tourisme].

AUTOTURISM s. n. automobil pentru transportul unui număr redus de persoane; turism (2). (< auto² + turism)

AUTOTURISM ~e n. Autovehicul folosit pentru transportul unui număr redus de persoane. /auto- + turism

autoturn sn [At: LTR² / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auto²- + turn] Autovehicul echipat cu o platformă care se poate înălța, folosit la lucrările de instalații și întrețineri electrice aeriene.

autoturism-atelier s. n. Autoturism amenajat ca atelier ◊ „A fost înființat un serviciu de reparare la domiciliu a aparatelor de radio și televizoarelor, precum și a obiectelor de uz casnic de folosință îndelungată. Acest nou serviciu este încadrat cu cei mai buni specialiști și dotat cu un autoturism-atelier.” Sc. 19 IX 76 p. 5 (din autoturism + atelier)

autoturism (desp. a-u-) s. n., pl. autoturisme

autoturism (a-u-) s. n., pl. autoturisme

autoturism s. n. (sil. a-u-), pl. autoturisme

AUTOTURISM s. turism. (~ul are caroseria închisă.)

AUTOTURISM s. turism. (~ are caroseria închisă.)