AUTOSUGESTIE, autosugestii, s. f. Influențare, spontană sau intenționată, a propriului psihic prin idei sau imagini mentale. [Pr.: a-u-] – Din fr. autosuggestion.

autosugestie sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. D. I, 48 / V: ~iune / P: a-u-to-su-ges-ti-e / Pl: ~ii / E: fr autosuggestion] 1-2 Sugestie (involuntară sau) intenționată exercitată asupra sie însuși, fără intervenție exterioară. 3 Stare a celui care s-a autosugestionat.

AUTOSUGESTIE, autosugestii, s. f. Influențare a propriei conștiințe sau comportări prin reprezentări sau idei care capătă caracter predominant. [Pr.: a-u-] – Din fr. autosuggestion.

AUTOSUGESTIE, (rar) autosugestii, s. f. Sugestie exercitată asupra sa însuși. Vreascurile trosneau subt pașii mei îndeajuns ca să trezească din autosugestie și pe un fachir indian. HOGAȘ, M. N. 235. – Pronunțat: -ti-e.

AUTOSUGESTIE, autosugestii, s. f. Sugestie exercitată asupra propriei persoane. [Pr.: a-u-] – După fr. autosuggestion.

AUTOSUGESTIE s.f. Sugestie exercitată de cineva asupra lui însuși. [Cf. fr. auto-suggestion].

AUTOSUGESTIE s. f. sugestie asupra propriei conștiințe sau conduite. (< fr. autosuggestion)

autosugestiune sf vz autosugestie

*AUTOSU(G)GESTIUNE, *AUTOSUG(G)ESTIE sf. Suggestie pe care o exercită cineva asupra sa însuși [fr.].

autosugestie (desp. a-u-, -ti-e) s. f., art. autosugestia (desp. -ti-a), g.-d. art. autosugestiei; pl. autosugestii, art. autosugestiile (desp. -ti-i-)

autosugestie (a-u-, -ti-e) s. f., art. autosugestia (-ti-a), g.-d. art. autosugestiei; pl. autosugestii, art. autosugestiile (-ti-i-)

autosugestie s. f. (sil. a-u-) → sugestie

autosugestie