AUTOSTRÁDĂ, autostrăzi, s. f. Șosea modernă de mare capacitate, ale cărei sensuri de circulație, despărțite printr-un gard sau o fâșie îngustă de teren, au mai multe benzi, permițând viteze mari de rulare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autostrade, it. autostrada.

autostrádă sf [At: LTR² / P: a-u~ / Pl: ~răzi / E: it autostrada] Șosea modernă de mare capacitate, rezervată circulației autovehiculelor și având cele două sensuri de circulație separate între ele Si: (îvr) autodrum.

AUTOSTRÁDĂ, autostrăzi, s. f. Șosea modernă de mare capacitate, rezervată exclusiv circulației autovehiculelor și având de obicei cele două sensuri de circulație separate între ele. [Pr.: a-u-] – Din fr. autostrade, it. autostrada.

AUTOSTRÁDĂ, autostrăzi, s. f. Șosea largă, asfaltată sau pavată, special construită pentru circulația autovehiculelor.

AUTOSTRÁDĂ, autostrăzi, s. f. Șosea principală, asfaltată sau pavată, rezervată circulației autovehiculelor. [Pr.: a-u-] – După fr. autostrade.

AUTOSTRÁDĂ s.f. Șosea cu mare capacitate de transport rezervată exclusiv circulației autovehiculelor. [< it. autostrada].

AUTOSTRÁDĂ s. f. cale rutieră modernă, formată din două șosele cu mai multe benzi, rezervată exclusiv autovehiculelor. (< it. autostrada, fr. autostrade)

AUTOSTRÁDĂ ~ăzi f. Șosea cu mare capacitate de transport, rezervată exclusiv circulației autovehiculelor. [G.-D. autostrăzii; Sil. a-u-to-stra-] /<it. autostrada, fr. autostrade

!autostrádă (a-u-tos-tra-/-to-stra-) s. f., g.-d. art. autostrắzii; pl. autostrắzi

autostrádă s. f. (sil. a-u-; mf. -stra-) → stradă

autostradă, pl. autostrăzi

autostradă, autostrăzi s. f. (glum.) chelie