7 definiții pentru autopolenizare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÁUTOPOLENIZÁRE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto1- + polenizare.

autopolenizare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~zări / E: auto1- + polenizare] Polenizare cu polen propriu, rezultat din staminele aceleiași flori în care se află și pistilul.

AUTOPOLENIZÁRE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor închise cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto1- + polenizare.

AUTOPOLENIZÁRE s.f. Polenizare cu polen propriu, rezultat din staminele aceleiași flori în care se află și pistilul. [După fr. autopollinisation].

AUTOPOLENIZÁRE s. f. polenizare directă cu polenul propriu, la florile hermafrodite; cleistogamie. (după fr. autopollinisation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autopolenizáre s. f. (sil. a-u-) → polenizare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTOPOLENIZÁRE s. (BOT.) cleistogamie.

Intrare: autopolenizare
autopolenizare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autopolenizare
  • autopolenizarea
plural
  • autopolenizări
  • autopolenizările
genitiv-dativ singular
  • autopolenizări
  • autopolenizării
plural
  • autopolenizări
  • autopolenizărilor
vocativ singular
plural

autopolenizare

etimologie:

  • Auto- + polenizare
    surse: DEX '09 DEX '98