2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autopersiflare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~lări / E: autopersifla] Persiflare de către sine însuși Si: (rar) autopersiflat1.

AUTOPERSIFLÁRE, autopersiflări, s. f. Faptul de a se autopersifla. [Pr.: a-u-] – V. autopersifla.

AUTOPERSIFLÁRE, autopersiflări, s. f. Faptul de a se autopersifla. [Pr.: a-u-] – V. autopersifla.

AUTOPERSIFLÁRE s.f. Acțiunea de a se autopersifla. [< autopersifla].

autopersifla vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~lez / E: auto1- + persifla] A se persifla pe sine însuși.

AUTOPERSIFLÁ, autopersiflez, vb. I. Refl. A se supune propriei persiflări. [Pr: a-u-] – Auto1- + persifla.

AUTOPERSIFLÁ, autopersiflez, vb. I. Refl. A se supune propriei persiflări. [Pr.: a-u-] – Auto1- + persifla.

AUTOPERSIFLÁ vb. I. refl. A se persifla pe sine însuși. [Et. incertă].

AUTOPERSIFLÁ vb. refl. a se lua pe sine în râs, a se ironiza. (< auto1- + persifla)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autopersiflá vb. (sil. a-u-) → persifla

Intrare: autopersiflare
autopersiflare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autopersiflare
  • autopersiflarea
plural
  • autopersiflări
  • autopersiflările
genitiv-dativ singular
  • autopersiflări
  • autopersiflării
plural
  • autopersiflări
  • autopersiflărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autopersifla
  • silabație: a-u-
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autopersifla
  • autopersiflare
  • autopersiflat
  • autopersiflatu‑
  • autopersiflând
  • autopersiflându‑
singular plural
  • autopersiflea
  • autopersiflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autopersiflez
(să)
  • autopersiflez
  • autopersiflam
  • autopersiflai
  • autopersiflasem
a II-a (tu)
  • autopersiflezi
(să)
  • autopersiflezi
  • autopersiflai
  • autopersiflași
  • autopersiflaseși
a III-a (el, ea)
  • autopersiflea
(să)
  • autopersifleze
  • autopersifla
  • autopersiflă
  • autopersiflase
plural I (noi)
  • autopersiflăm
(să)
  • autopersiflăm
  • autopersiflam
  • autopersiflarăm
  • autopersiflaserăm
  • autopersiflasem
a II-a (voi)
  • autopersiflați
(să)
  • autopersiflați
  • autopersiflați
  • autopersiflarăți
  • autopersiflaserăți
  • autopersiflaseți
a III-a (ei, ele)
  • autopersiflea
(să)
  • autopersifleze
  • autopersiflau
  • autopersifla
  • autopersiflaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autopersiflare

  • 1. Faptul de a se autopersifla.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi autopersifla
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

autopersifla

  • 1. A se supune propriei persiflări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: ironiza

etimologie:

  • Auto- + persifla
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00