2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOPERFECȚIONÁRE, autoperfecționări, s. f. Acțiunea de a se auto-perfecționa și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-per-fec-ți-o-] – V. autoperfecționa.

autoperfecționare sf [At: RALEA, E. O. 185 / P: a-u-to-per-fec-ți-o~ / Pl: ~nări / E: autoperfecționa] Perfecționare prin sine însuși Si: (rar) autoperfecționat1.

AUTOPERFECȚIONÁRE, autoperfecționări, s. f. Acțiunea de a se autoperfecționa și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-per-fec-ți-o-] – V. autoperfecționa.

AUTOPERFECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a se autoperfecționa și rezultatul ei. [< autoperfecționa].

autoperfecționáre s. f. Tendință spre propria desăvârșire ◊ „Talentul adevărat nu-i lipsit niciodată de simțul autoperfecționării continue.” Cont. 3 IV 64 p. 1 (din auto1- + perfecționare; DN3)

AUTOPERFECȚIONÁ, autoperfecționez, vb. I. Refl. A se perfecționa prin eforturi proprii. [Pr: a-u-to-per-fec-ți-o-] – Auto1- + perfecționa.

autoperfecționa vr [At: DA ms / P: a-u-to-per-fec-ți-o- / Pzi: ~nez / E: auto1- + perfecționa] A se perfecționa pe sine însuși.

AUTOPERFECȚIONÁ, autoperfecționez, vb. I. Refl. A se perfecționa prin eforturi proprii. [Pr.: a-u-to-per-fec-ți-o-] – Auto1- + perfecționa.

AUTOPERFECȚIONÁ vb. I. refl. A se perfecționa pe sine însuși. [< auto1- + perfecționa].

AUTOPERFECȚIONÁ vb. refl. a se perfecționa pe diferite planuri. (< auto-1 + perfecționa)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoperfecționá vb. (sil. a-u-, -ți-o-) → perfecționa

Intrare: autoperfecționare
autoperfecționare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoperfecționare
  • autoperfecționarea
plural
  • autoperfecționări
  • autoperfecționările
genitiv-dativ singular
  • autoperfecționări
  • autoperfecționării
plural
  • autoperfecționări
  • autoperfecționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoperfecționa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoperfecționa
  • autoperfecționare
  • autoperfecționat
  • autoperfecționatu‑
  • autoperfecționând
  • autoperfecționându‑
singular plural
  • autoperfecționea
  • autoperfecționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoperfecționez
(să)
  • autoperfecționez
  • autoperfecționam
  • autoperfecționai
  • autoperfecționasem
a II-a (tu)
  • autoperfecționezi
(să)
  • autoperfecționezi
  • autoperfecționai
  • autoperfecționași
  • autoperfecționaseși
a III-a (el, ea)
  • autoperfecționea
(să)
  • autoperfecționeze
  • autoperfecționa
  • autoperfecționă
  • autoperfecționase
plural I (noi)
  • autoperfecționăm
(să)
  • autoperfecționăm
  • autoperfecționam
  • autoperfecționarăm
  • autoperfecționaserăm
  • autoperfecționasem
a II-a (voi)
  • autoperfecționați
(să)
  • autoperfecționați
  • autoperfecționați
  • autoperfecționarăți
  • autoperfecționaserăți
  • autoperfecționaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoperfecționea
(să)
  • autoperfecționeze
  • autoperfecționau
  • autoperfecționa
  • autoperfecționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoperfecționare

  • 1. Acțiunea de a se autoperfecționa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi autoperfecționa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

autoperfecționa

  • 1. A se perfecționa prin eforturi proprii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Auto- + perfecționa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN