2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoobservare sf [At: DA ms / P: a-u-to-ob~ / Pl: ~vări / E: autoobserva] 1 Analizare a vieții psihice proprii Si: autoobservație (1), (rar) autoobservat1 (1). 2 Observare de către sine însuși a propriei conștiințe Si: autoobservație (2), (rar) autoobservat1 (2).

AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Faptul de a se autobserva; auto-observație, introspecție. [Pr.: a-u-] – V. autoobserva.

AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Analizare a vietii psihice proprii; introspecție. [Pr.: a-u-] – Auto1- + observare.

AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Analizare a vieții psihice proprii; introspecție. – Din auto1- + observare.

AUTOOBSERVÁRE s.f. Faptul de a se autoobserva, analizare a propriei vieți psihice; autoobservație; introspecție. [< autoobserva].

autoobserva vr [At: DEX2 / P: a-u-to-ob~ / Pzi: ~serv / E: auto1- + observa] 1 A-și analiza propria persoană și viață (psihică). 2 A-și observa propria conștiință.

AUTOOBSERVÁ, autoobsérv, vb. I. Refl. A-și analiza propria persoană și viață (psihică). [Pr.: a-u-] – Auto1- + observa.

AUTOOBSERVÁ, autoobsérv, vb. I. Refl. A-și analiza propria persoană și viață (psihică). [Pr.: a-u-to-ob-] – Auto1- + observa.

AUTOOBSERVÁ vb. I. refl. A se observa pe sine, a-și analiza propria viață psihică. [Cf. fr. autoobserver].

AUTOOBSERVÁ vb. refl. a-și observa propriile acțiuni, manifestări comportamentale, idei, trăiri afective. (< fr. autoobserver)

autoobservá vb. refl. I 1963 A se observa pe sine însuși v. autodocumenta (din auto1- + observa; cf. fr. autoobserver; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoobserváre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoobservắrii; pl. autoobservắri

autoobserváre s. f. (sil. a-u-) → observare

autoobservá vb. (sil. a-u-to-ob-) → observa


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTOOBSERVÁRE s. v. introspecție.

AUTOOBSERVARE s. (PSIH.) introspecție.

Intrare: autoobservare
autoobservare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoobservare
  • autoobservarea
plural
  • autoobservări
  • autoobservările
genitiv-dativ singular
  • autoobservări
  • autoobservării
plural
  • autoobservări
  • autoobservărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoobserva
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoobserva
  • autoobservare
  • autoobservat
  • autoobservatu‑
  • autoobservând
  • autoobservându‑
singular plural
  • autoobservă
  • autoobservați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoobserv
(să)
  • autoobserv
  • autoobservam
  • autoobservai
  • autoobservasem
a II-a (tu)
  • autoobservi
(să)
  • autoobservi
  • autoobservai
  • autoobservași
  • autoobservaseși
a III-a (el, ea)
  • autoobservă
(să)
  • autoobserve
  • autoobserva
  • autoobservă
  • autoobservase
plural I (noi)
  • autoobservăm
(să)
  • autoobservăm
  • autoobservam
  • autoobservarăm
  • autoobservaserăm
  • autoobservasem
a II-a (voi)
  • autoobservați
(să)
  • autoobservați
  • autoobservați
  • autoobservarăți
  • autoobservaserăți
  • autoobservaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoobservă
(să)
  • autoobserve
  • autoobservau
  • autoobserva
  • autoobservaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoobservare

etimologie:

  • vezi autoobserva
    surse: DEX '09 DN

autoobserva

  • 1. A-și analiza propria persoană și viață (psihică).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Auto- + observa
    surse: DEX '09 DEX '98