9 definiții pentru autoobservare

autoobservare sf [At: DA ms / P: a-u-to-ob~ / Pl: ~vări / E: autoobserva] 1 Analizare a vieții psihice proprii Si: autoobservație (1), (rar) autoobservat1 (1). 2 Observare de către sine însuși a propriei conștiințe Si: autoobservație (2), (rar) autoobservat1 (2).

AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Faptul de a se autobserva; auto-observație, introspecție. [Pr.: a-u-] – V. autoobserva.

AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Analizare a vietii psihice proprii; introspecție. [Pr.: a-u-] – Auto1- + observare.

AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Analizare a vieții psihice proprii; introspecție. – Din auto1- + observare.

autoobserváre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoobservắrii; pl. autoobservắri

AUTOOBSERVÁRE s. v. introspecție.

AUTOOBSERVÁRE s.f. Faptul de a se autoobserva, analizare a propriei vieți psihice; autoobservație; introspecție. [< autoobserva].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

autoobserváre s. f. (sil. a-u-) → observare

AUTOOBSERVARE s. (PSIH.) introspecție.

Intrare: autoobservare
autoobservare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoobservare
  • autoobservarea
plural
  • autoobservări
  • autoobservările
genitiv-dativ singular
  • autoobservări
  • autoobservării
plural
  • autoobservări
  • autoobservărilor
vocativ singular
plural