2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autonomizát1 sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autonomiza] 1-6 (Rar) Autonomizare (1-6).

autonomizat2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: autonomiza] 1-3 Care a fost făcut să fie autonom (1-3). 4-6 Care a devenit autonom (1-3).

AUTONOMIZÁT, -Ă, autonomizați, -te, adj. Care a devenit autonom. [Pr.: a-u-] – V. autonomiza.

AUTONOMIZÁT, -Ă, autonomizați, -te, adj. Care a devenit autonom. [Pr.: a-u-] – V. autonomiza.

autonomizá [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: -zéz / E: autonom + -iza] 1-3 vt A face să fie autonom (1-3). 4-6 vr A deveni autonom (1-3).

AUTONOMIZÁ, autonomizez, vb. I. Refl. A deveni autonom. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonomiser.

AUTONOMIZÁ, autonomizez, vb. I. Refl. A deveni autonom. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonomiser.

AUTONOMIZÁ vb. I. refl. (Rar) A deveni autonom. [Cf. fr. autonomiser].

AUTONOMIZÁ vb. refl. a deveni autonom. (< fr. autonomiser)

A SE AUTONOMIZÁ mă ~éz intranz. A deveni autonom. /<fr. autonomiser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autonomizá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autonomizéz, 3 sg. și pl. autonomizeáză

Intrare: autonomizat
autonomizat adjectiv
  • silabație: a-u-to-no-mi-zat
  • pronunție: a-u-to-
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autonomizat
  • autonomizatul
  • autonomizatu‑
  • autonomiza
  • autonomizata
plural
  • autonomizați
  • autonomizații
  • autonomizate
  • autonomizatele
genitiv-dativ singular
  • autonomizat
  • autonomizatului
  • autonomizate
  • autonomizatei
plural
  • autonomizați
  • autonomizaților
  • autonomizate
  • autonomizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: autonomiza
  • silabație: a-u-
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autonomiza
  • autonomizare
  • autonomizat
  • autonomizatu‑
  • autonomizând
  • autonomizându‑
singular plural
  • autonomizea
  • autonomizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autonomizez
(să)
  • autonomizez
  • autonomizam
  • autonomizai
  • autonomizasem
a II-a (tu)
  • autonomizezi
(să)
  • autonomizezi
  • autonomizai
  • autonomizași
  • autonomizaseși
a III-a (el, ea)
  • autonomizea
(să)
  • autonomizeze
  • autonomiza
  • autonomiză
  • autonomizase
plural I (noi)
  • autonomizăm
(să)
  • autonomizăm
  • autonomizam
  • autonomizarăm
  • autonomizaserăm
  • autonomizasem
a II-a (voi)
  • autonomizați
(să)
  • autonomizați
  • autonomizați
  • autonomizarăți
  • autonomizaserăți
  • autonomizaseți
a III-a (ei, ele)
  • autonomizea
(să)
  • autonomizeze
  • autonomizau
  • autonomiza
  • autonomizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autonomizat

  • 1. Care a devenit autonom.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi autonomiza.
    surse: DEX '09

autonomiza

  • 1. A deveni autonom.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: