2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autonomizare sf [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~zări / E: autonomiza] 1-3 Transformare de către cineva a unui organ sau organism în autonom (1-3) Si: (rar) autonomizat1 (1-3). 4-6 Dobândire de către un organ sau organism a caracterului autonom (1-3) Si: (rar) autonomizat1 (4-6).

AUTONOMIZÁRE, autonomizări, s. f. Acțiunea de a se autonomiza și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autonomiza.

AUTONOMIZÁRE, autonomizări, s. f. Acțiunea de a se autonomiza și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autonomiza.

autonomizá [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: -zéz / E: autonom + -iza] 1-3 vt A face să fie autonom (1-3). 4-6 vr A deveni autonom (1-3).

AUTONOMIZÁ, autonomizez, vb. I. Refl. A deveni autonom. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonomiser.

AUTONOMIZÁ, autonomizez, vb. I. Refl. A deveni autonom. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonomiser.

AUTONOMIZÁ vb. I. refl. (Rar) A deveni autonom. [Cf. fr. autonomiser].

AUTONOMIZÁ vb. refl. a deveni autonom. (< fr. autonomiser)

A SE AUTONOMIZÁ mă ~éz intranz. A deveni autonom. /<fr. autonomiser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autonomizáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autonomizării; pl. autonomizări

autonomizá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autonomizéz, 3 sg. și pl. autonomizeáză

Intrare: autonomizare
autonomizare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autonomizare
  • autonomizarea
plural
  • autonomizări
  • autonomizările
genitiv-dativ singular
  • autonomizări
  • autonomizării
plural
  • autonomizări
  • autonomizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autonomiza
  • silabație: a-u-
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autonomiza
  • autonomizare
  • autonomizat
  • autonomizatu‑
  • autonomizând
  • autonomizându‑
singular plural
  • autonomizea
  • autonomizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autonomizez
(să)
  • autonomizez
  • autonomizam
  • autonomizai
  • autonomizasem
a II-a (tu)
  • autonomizezi
(să)
  • autonomizezi
  • autonomizai
  • autonomizași
  • autonomizaseși
a III-a (el, ea)
  • autonomizea
(să)
  • autonomizeze
  • autonomiza
  • autonomiză
  • autonomizase
plural I (noi)
  • autonomizăm
(să)
  • autonomizăm
  • autonomizam
  • autonomizarăm
  • autonomizaserăm
  • autonomizasem
a II-a (voi)
  • autonomizați
(să)
  • autonomizați
  • autonomizați
  • autonomizarăți
  • autonomizaserăți
  • autonomizaseți
a III-a (ei, ele)
  • autonomizea
(să)
  • autonomizeze
  • autonomizau
  • autonomiza
  • autonomizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autonomizare

  • 1. Acțiunea de a se autonomiza și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi autonomiza
    surse: DEX '98 DEX '09

autonomiza

  • 1. A deveni autonom.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: