autonim a [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~i, ~e / E: fr autonyme] (D. lucrări, opere) Publicat sub numele adevărat al autorului (5).

AUTONIM, -Ă adj. (Despre lucrări, opere) Publicat sub numele adevărat al autorului. [< fr. autonyme, cf. gr. autos – însuși, onoma – nume].

AUTONIM, -Ă adj. 1. (despre un cuvânt) care se desemnează pe sine și nu obiectul pe care îl denumește. 2. (despre lucrări, opere) publicat sub numele adevărat al autorului. (< fr. autonyme)

autonim adj. m., pl. autonimi; f. sg. autonimă, pl. autonime (sil. a-u-)

AUTONIM s. n. (< fr. autonyme): semnul care trimite la sine însuși ca semn. Astfel, adjectivul scurt este un a., deoarece e un cuvânt „scurt”.

AUT-, v. AUTO- □ ~arhie (v. -arhie₂), s. f., 1. Politică a unui stat de creare a unei economii naționale închise. 2. Independență a indivizilor față de convențiile sociale, considerate ca străine naturii; ~ecologie (v. eco-₁, v. -logie₁), s. f., ramură a ecologiei care studiază interacțiunea organismului individual (vegetal sau animal) cu mediul vital; ~oic (v. -oic), adj., 1. (Despre paraziți) Care își parcurge întreg ciclul vital pe aceeași plantă gazdă. 2. Care prezintă fructificații mascule și femele pe aceeași plantă; ~onim (v. -onim), adj., (despre o lucrare, o operă) care este publicat sub numele adevărat al autorului; ~onimie (v. -onimie), s. f., creare în taxonomia biologică a numelui unui alt taxon de același rang, care include tipul taxonului imediat superior; ~opsie (v. -opsie), s. f., disecare și examinare anatomică a organelor interne, pentru stabilirea cauzei morții; sin. necropsie.