3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

automutilát1 sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: automutila] 1-2 (Rar) Automutilare (1-2).

automutilat2, ~ă smf, a [At: CAMILAR, N. I, 361 / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: automutila] 1-4 (Persoană) care s-a automutilat (1-2).

AUTOMUTILÁT, -Ă, automutilați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a mutilat singură. [Pr.: a-u-] – V. automutila.

AUTOMUTILÁT, -Ă, automutilați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a mutilat singură. [Pr.: a-u-] – V. automutila.

AUTOMUTILÁT, -Ă, automutilați, -te, s. m. și f. Persoană care și-a provocat singură o infirmitate, care s-a mutilat singură. Osînditul acela îi un automutilat, unul care s-a împușcat în genunchi. CAMILAR, N. I 365.

AUTOMUTILÁT, -Ă, automutilați, -te, s. m. și f. Persoană care s-a mutilat singură. – V. automutila.

automutila vt [At: CAMILAR, N. I, 348 / P: a-u~ / Pzi: -léz / E: auto1- + mutila] 1 A se mutila intenționat pe sine însuși. 2 A-și mutila intenționat o parte a corpului.

AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr.: a-u-] – Auto1- + mutila.

AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr.: a-u-] – Auto1- + mutila.

AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A-și provoca singur o infirmitate, a se mutila singur. Numitul soldat... s-a automutilat, zdrobindu-și trei degete de la mîna stingă, spre a scăpa de front. CAMILAR, N. I 348.

AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur. – Din auto1- + mutila.

AUTOMUTILÁ vb. I. refl. A se (a-și) mutila singur (o parte a corpului). [P.i. -ez. / < auto1- + mutila].

AUTOMUTILÁ vb. refl. a se mutila în mod voluntar. (< auto1- + mutila)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

automutilát (a-u-) adj. m., s. m., pl. automutiláți; adj. f., s. f. automutilátă, pl. automutiláte

automutilát s. m., adj. m. (sil. a-u-), pl. automutiláți; f. sg. automutilátă, pl. automutiláte

!automutilá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se automutileáză

automutilá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. automutiléz, 3 sg. și pl. automutileáză

Intrare: automutilat (adj.)
automutilat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-u-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • automutilat
  • automutilatul
  • automutilatu‑
  • automutila
  • automutilata
plural
  • automutilați
  • automutilații
  • automutilate
  • automutilatele
genitiv-dativ singular
  • automutilat
  • automutilatului
  • automutilate
  • automutilatei
plural
  • automutilați
  • automutilaților
  • automutilate
  • automutilatelor
vocativ singular
plural
Intrare: automutilat (s.m.)
  • silabație: a-u-
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • automutilat
  • automutilatul
  • automutilatu‑
plural
  • automutilați
  • automutilații
genitiv-dativ singular
  • automutilat
  • automutilatului
plural
  • automutilați
  • automutilaților
vocativ singular
  • automutilatule
  • automutilate
plural
  • automutilaților
Intrare: automutila
  • silabație: a-u-
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • automutila
  • automutilare
  • automutilat
  • automutilatu‑
  • automutilând
  • automutilându‑
singular plural
  • automutilea
  • automutilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • automutilez
(să)
  • automutilez
  • automutilam
  • automutilai
  • automutilasem
a II-a (tu)
  • automutilezi
(să)
  • automutilezi
  • automutilai
  • automutilași
  • automutilaseși
a III-a (el, ea)
  • automutilea
(să)
  • automutileze
  • automutila
  • automutilă
  • automutilase
plural I (noi)
  • automutilăm
(să)
  • automutilăm
  • automutilam
  • automutilarăm
  • automutilaserăm
  • automutilasem
a II-a (voi)
  • automutilați
(să)
  • automutilați
  • automutilați
  • automutilarăți
  • automutilaserăți
  • automutilaseți
a III-a (ei, ele)
  • automutilea
(să)
  • automutileze
  • automutilau
  • automutila
  • automutilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

automutila

  • 1. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Numitul soldat... s-a automutilat, zdrobindu-și trei degete de la mîna stîngă, spre a scăpa de front. CAMILAR, N. I 348.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Auto- + mutila
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

automutilat, -ă automutilat (2) automutilată

  • 1. (Persoană) care s-a mutilat singură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Osînditul acela îi un automutilat, unul care s-a împușcat în genunchi. CAMILAR, N. I 365.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi automutila
    surse: DEX '98 DEX '09