2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoinstruit2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u-to-in~ / Pl: ~iți, ~e / E: autoinstrui] 1-2 Care se autoinstruiește (1-2).

autoinstruit1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-in~ / Pl: ~uri / E: autoinstrui] (Rar) 1-2 Autodidacticism (1-2).

AUTOINSTRUÍT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit singur. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.

AUTOINSTRUÍT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit ca autodidact. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.

autoinstrui vr [At: DN3 / P: a-u-to-in~ / Pzi: ~esc / E: auto1- + instrui] 1-2 A se instrui ca autodidact (1,3).

AUTOINSTRUÍ, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se instrui singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + instrui.

AUTOINSTRUÍ, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se instrui ca autodidact. [Pr.: a-u-] – Auto1- + instrui.

AUTOINSTRUÍ vb. IV. refl. A se instrui singur. [< auto1- + instrui].

AUTOINSTRUÍ vb. refl. a se instrui singur. (< auto1- + instrui)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoinstruí vb. (sil. a-u-to-in-) → instrui

Intrare: autoinstruit
autoinstruit adjectiv
  • silabație: a-u-to-
  • pronunție: a-u-to-
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoinstruit
  • autoinstruitul
  • autoinstruitu‑
  • autoinstrui
  • autoinstruita
plural
  • autoinstruiți
  • autoinstruiții
  • autoinstruite
  • autoinstruitele
genitiv-dativ singular
  • autoinstruit
  • autoinstruitului
  • autoinstruite
  • autoinstruitei
plural
  • autoinstruiți
  • autoinstruiților
  • autoinstruite
  • autoinstruitelor
vocativ singular
plural
Intrare: autoinstrui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoinstrui
  • autoinstruire
  • autoinstruit
  • autoinstruitu‑
  • autoinstruind
  • autoinstruindu‑
singular plural
  • autoinstruiește
  • autoinstruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoinstruiesc
(să)
  • autoinstruiesc
  • autoinstruiam
  • autoinstruii
  • autoinstruisem
a II-a (tu)
  • autoinstruiești
(să)
  • autoinstruiești
  • autoinstruiai
  • autoinstruiși
  • autoinstruiseși
a III-a (el, ea)
  • autoinstruiește
(să)
  • autoinstruiască
  • autoinstruia
  • autoinstrui
  • autoinstruise
plural I (noi)
  • autoinstruim
(să)
  • autoinstruim
  • autoinstruiam
  • autoinstruirăm
  • autoinstruiserăm
  • autoinstruisem
a II-a (voi)
  • autoinstruiți
(să)
  • autoinstruiți
  • autoinstruiați
  • autoinstruirăți
  • autoinstruiserăți
  • autoinstruiseți
a III-a (ei, ele)
  • autoinstruiesc
(să)
  • autoinstruiască
  • autoinstruiau
  • autoinstrui
  • autoinstruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoinstruit

  • 1. Care s-a instruit singur (ca autodidact).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi autoinstrui.
    surse: DEX '09

autoinstrui

  • 1. A se instrui singur.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Auto- + instrui
    surse: DEX '09 DEX '98 DN