4 definiții pentru autoinstruit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOINSTRUÍT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit singur. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.

autoinstruit1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-in~ / Pl: ~uri / E: autoinstrui] (Rar) 1-2 Autodidacticism (1-2).

autoinstruit2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u-to-in~ / Pl: ~iți, ~e / E: autoinstrui] 1-2 Care se autoinstruiește (1-2).

AUTOINSTRUÍT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit ca autodidact. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.

Intrare: autoinstruit
autoinstruit adjectiv
  • silabație: a-u-to-
  • pronunție: a-u-to-
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoinstruit
  • autoinstruitul
  • autoinstruitu‑
  • autoinstrui
  • autoinstruita
plural
  • autoinstruiți
  • autoinstruiții
  • autoinstruite
  • autoinstruitele
genitiv-dativ singular
  • autoinstruit
  • autoinstruitului
  • autoinstruite
  • autoinstruitei
plural
  • autoinstruiți
  • autoinstruiților
  • autoinstruite
  • autoinstruitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoinstruit

  • 1. Care s-a instruit singur (ca autodidact).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi autoinstrui.
    surse: DEX '09