2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoimpunere sf [At: DA ms / P: a-u-to-im~ / Pl: ~ri / E: autoimpune] 1 Fixare și plată benevolă de către o colectivitate a unei contribuții bănești Si: autoimpus1 (1). 2 Contribuție bănească rezultată din autoimpunere (1) Si: autoimpus1 (2). 3 Calculare de către sine însuși a impozitelor Si: autoimpus1 (3).

AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s. f. Contribuție bănească (prezentată ca) dată de bunăvoie pentru o lucrare de interes public. [Pr.: a-u-] – Auto1- + impunere (după rus. samooblojenie).

AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s. f. Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [Pr.: a-u-] – Auto1- + impunere (după rus. samooblojenie).

AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s. f. (În societatea socialistă) Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bunăvoie în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. Autoimpunerea [este] o contribuție bănească pe care o hotărăsc și o dau de bunăvoie locuitorii comunelor, satelor și stațiunilor balneo-climaterice, contribuție cu ajutorul căreia ei pot realiza lucrări și amenajări de interes local, fără a apela la fondurile bugetare și la materialele din fondul centralizat al statului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589.

AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s. f. (În societatea socialistă) Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bunăvoie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. – Din auto1- + impunere.

AUTOIMPÚNERE s.f. Contribuție bănească stabilită și dată de bunăvoie de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [< auto1- + impunere, după rus. samooblojenie].

AUTOIMPÚNERE s. f. contribuție în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. (după rus. samooblojenie)

AUTOIMPÚNERE ~i f. Contribuție benevolă în bani sau în muncă cu care o colectivitate participă la executarea unor lucrări locale de interes obștesc. [G.-D. autoimpunerii] /auto- + impunere

autoimpune vr [At: DA ms / P: a-u-to-im~ / Pzi: ~pun / E: auto1- + impune] 1 A-și fixa singur o contribuție bănească. 2 A-și calcula singur un impozit, potrivit legii.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoimpúnere (a-u-) s. f., g.-d. art. autoimpúnerii; pl. autoimpúneri

autoimpúnere s. f. (sil. a-u-) → impunere

a autoimpúne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. autoimpún; conj. prez. 3 sg. și pl. autoimpúnă; ger. autoimpunấnd

Intrare: autoimpunere
autoimpunere substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoimpunere
  • autoimpunerea
plural
  • autoimpuneri
  • autoimpunerile
genitiv-dativ singular
  • autoimpuneri
  • autoimpunerii
plural
  • autoimpuneri
  • autoimpunerilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoimpune
verb (V637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoimpune
  • autoimpunere
  • autoimpus
  • autoimpusu‑
  • autoimpunând
  • autoimpunându‑
singular plural
  • autoimpune
  • autoimpuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoimpun
(să)
  • autoimpun
  • autoimpuneam
  • autoimpusei
  • autoimpusesem
a II-a (tu)
  • autoimpui
(să)
  • autoimpui
  • autoimpuneai
  • autoimpuseși
  • autoimpuseseși
a III-a (el, ea)
  • autoimpune
(să)
  • autoimpu
  • autoimpuie
  • autoimpunea
  • autoimpuse
  • autoimpusese
plural I (noi)
  • autoimpunem
(să)
  • autoimpunem
  • autoimpuneam
  • autoimpuserăm
  • autoimpuseserăm
  • autoimpusesem
a II-a (voi)
  • autoimpuneți
(să)
  • autoimpuneți
  • autoimpuneați
  • autoimpuserăți
  • autoimpuseserăți
  • autoimpuseseți
a III-a (ei, ele)
  • autoimpun
(să)
  • autoimpu
  • autoimpuie
  • autoimpuneau
  • autoimpuseră
  • autoimpuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoimpunere

  • 1. Contribuție bănească (prezentată ca) dată de bunăvoie pentru o lucrare de interes public.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Autoimpunerea [este] o contribuție bănească pe care o hotărăsc și o dau de bunăvoie locuitorii comunelor, satelor și stațiunilor balneo-climaterice, contribuție cu ajutorul căreia ei pot realiza lucrări și amenajări de interes local, fără a apela la fondurile bugetare și la materialele din fondul centralizat al statului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Auto- + impunere
    surse: DEX '09 DEX '98 DN