4 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autogestionare sf [At: CV, 1949, nr. 6, 27 / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autogestiona] 1 Gestionare de către o persoană a propriilor afaceri Si: (rar) autogestionat1. 2 Operație prin care manevrarea banilor și gestionarea afacerii se face de una și aceeași persoană. 3 Gestionare automată.

AUTOGESTIONÁRE, autogestionari, s. f. Autogestiune. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] – Auto1- + gestionare.

AUTOGESTIONÁRE, autogestionări, s. f. Autogestiune. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] – Auto1- + gestionare.

AUTOGESTIONÁRE, autogestionari, s. f. Gestionare sau administrare proprie.

AUTOGESTIONÁRE, autogestionări, s. f. Gestionare sau administrare proprie. [Pr.: -ti-o-] – Din auto1- + gestionare.

AUTOGESTIONÁRE s.f. Autogestiune. [< auto1- + gestionare].

autogestionár, ~ă [At: DN3 / P: ci-u~ / Pl: ~i, ~e / E: auto1 – + gestionar] 1-2 smf, a (Persoană) care își gestionează propriile afaceri și bunuri. 3-4 sf, a (Instituție) care are administrație proprie.

AUTOGESTIONÁR, -Ă, autogestionari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care are gestiune proprie. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] – Auto1- + gestionar.

AUTOGESTIONÁR, -Ă, autogestionari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care are gestiune proprie. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] – Auto1- + gestionar.

AUTOGESTIONÁR, -Ă, autogestionari, -e, adj. Care are gestiune sau administrare proprie. Comitet sindical autogestionar.

AUTOGESTIONÁR, -Ă, autogestionari, -e, adj. Care are gestiune sau administrare proprie. [Pr.: -ti-o-] – Din auto1- + gestionar.

AUTOGESTIONÁR, -Ă adj. Care are gestiune sau administrare proprie. [< auto1- + gestionar].

AUTOGESTIONÁR, -Ă adj. cu gestiune sau administrare proprie. (< fr. autogestionnaire)

AUTOGESTIONÁR ~ă (~i, ~e) Care are gestiune sau administrare proprie. /auto- + gestionar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autogestionáre (a-u-, -ti-o-) s. f., g.-d. art. autogestionắrii; pl. autogestionắri

autogestionáre s. f. (sil. a-u-, -ti-o-), g.-d. art. autogestionării; pl. autogestionări

autogestionár (a-u-, -ti-o-) adj. m., s. m., pl. autogestionári; adj. f., s. f. autogestionáră, pl. autogestionáre

autogestionár adj., s. m. (sil. a-u-) → gestionar


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTOGESTIONÁRE s. v. autogestiune.

AUTOGESTIONARE s. (FIN.) autogestiune. (~ unei întreprinderi.)

Intrare: autogestionare
autogestionare substantiv feminin
  • silabație: a-u-to-ges-ti-o-na-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autogestionare
  • autogestionarea
plural
  • autogestionări
  • autogestionările
genitiv-dativ singular
  • autogestionări
  • autogestionării
plural
  • autogestionări
  • autogestionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autogestionar (adj.)
autogestionar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-u-to-ges-ti-o-nar
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autogestionar
  • autogestionarul
  • autogestionaru‑
  • autogestiona
  • autogestionara
plural
  • autogestionari
  • autogestionarii
  • autogestionare
  • autogestionarele
genitiv-dativ singular
  • autogestionar
  • autogestionarului
  • autogestionare
  • autogestionarei
plural
  • autogestionari
  • autogestionarilor
  • autogestionare
  • autogestionarelor
vocativ singular
plural
Intrare: autogestionar (s.m.)
autogestionar2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: a-u-to-ges-ti-o-nar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autogestionar
  • autogestionarul
  • autogestionaru‑
plural
  • autogestionari
  • autogestionarii
genitiv-dativ singular
  • autogestionar
  • autogestionarului
plural
  • autogestionari
  • autogestionarilor
vocativ singular
  • autogestionarule
  • autogestionare
plural
  • autogestionarilor
Intrare: autogestionară
  • silabație: a-u-to-ges-ti-o-na-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autogestiona
  • autogestionara
plural
  • autogestionare
  • autogestionarele
genitiv-dativ singular
  • autogestionare
  • autogestionarei
plural
  • autogestionare
  • autogestionarelor
vocativ singular
  • autogestiona
  • autogestionaro
plural
  • autogestionarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autogestionare

etimologie:

  • Auto- + gestionare
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

autogestionar, -ă autogestionar (2) autogestionară

  • 1. (Persoană, instituție etc.) care are gestiune proprie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Comitet sindical autogestionar.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Auto- + gestionar
    surse: DEX '09 DEX '98 DN