AUTOGESTIONÁRE, autogestionari, s. f. Autogestiune. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] – Auto¹- + gestionare.

autogestionare sf [At: CV, 1949, nr. 6, 27 / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autogestiona] 1 Gestionare de către o persoană a propriilor afaceri Si: (rar) autogestionat¹. 2 Operație prin care manevrarea banilor și gestionarea afacerii se face de una și aceeași persoană. 3 Gestionare automată.

AUTOGESTIONÁRE, autogestionări, s. f. Autogestiune. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] – Auto¹- + gestionare.

AUTOGESTIONÁRE, autogestionari, s. f. Gestionare sau administrare proprie.

AUTOGESTIONÁRE, autogestionări, s. f. Gestionare sau administrare proprie. [Pr.: -ti-o-] – Din auto¹- + gestionare.

AUTOGESTIONÁRE s.f. Autogestiune. [< auto¹- + gestionare].

autogestionár, ~ă [At: DN³ / P: ci-u~ / Pl: ~i, ~e / E: auto¹ – + gestionar] 1-2 smf, a (Persoană) care își gestionează propriile afaceri și bunuri. 3-4 sf, a (Instituție) care are administrație proprie.

AUTOGESTIONÁR, -Ă, autogestionari, -e, adj. Care are gestiune sau administrare proprie. Comitet sindical autogestionar.

AUTOGESTIONÁR, -Ă, autogestionari, -e, adj. Care are gestiune sau administrare proprie. [Pr.: -ti-o-] – Din auto¹- + gestionar.

AUTOGESTIONÁR, -Ă adj. Care are gestiune sau administrare proprie. [< auto¹- + gestionar].

AUTOGESTIONÁR, -Ă adj. cu gestiune sau administrare proprie. (< fr. autogestionnaire)

AUTOGESTIONÁR ~ă (~i, ~e) Care are gestiune sau administrare proprie. /auto- + gestionar

autogestionáre (a-u-, -ti-o-) s. f., g.-d. art. autogestionắrii; pl. autogestionắri

autogestionáre s. f. (sil. a-u-, -ti-o-), g.-d. art. autogestionării; pl. autogestionări

autogestionár (a-u-, -ti-o-) adj. m., s. m., pl. autogestionári; adj. f., s. f. autogestionáră, pl. autogestionáre

autogestionár adj., s. m. (sil. a-u-) → gestionar

AUTOGESTIONÁRE s. v. autogestiune.

AUTOGESTIONARE s. (FIN.) autogestiune. (~ unei întreprinderi.)