AUTOECHILIBRARE, autoechilibrări, s. f. Echilibrare (la roțile de automobil). [Pr.: a-u-to-] – Auto²- + echilibrare.

autoechilibrare¹ sf [At: MDA ms / P: a-u-to-e~ / Pl: ~rări / E: autoechilibra¹] 1 Găsire a poziției de echilibru fără sprijin exterior, evitând căderea Si: (rar) autoechilibrat¹ (1). 2 (Fig) Găsire a echilibrului sufletesc fără ajutor din afară Si: (rar) autoechilibrat¹ (2).

autoechilibrare² sf [At: DEX² / P: a-u-to-e~ / Pl: ~rări / E: autoechilibra²] Echilibrare a roților unui automobil Si: (rar) autoechilibrat³.

AUTOECHILIBRARE, autoechilibrări, s. f. Echilibrare (la roțile de automobil). [Pr.: a-u-to-e-] – Auto² + echilibrare.

AUTOECHILIBRARE s. f. echilibrare automată a roților de autovehicul cu ajutorul unui dispozitiv care se intercalează la montajul acestora, între jantă și butuc. (< auto² + echilibrare)

autoechilibrare s. f. (tehn.) ◊ „Autoechilibrarea roților de automobil. O firmă din Bremen (R.F.G.) a construit un dispozitiv din material sintetic cu ajutorul căruia se produce o echilibrare automată a roților de automobil. Dispozitivul se intercalează, la montajul roților, între jantă și butuc.” Sc. 30 X 77 p. 6 (din auto2- + echilibrare)

autoechilibrare s. f. (sil. a-u-to-e-) → echilibrare