2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autodocumentare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~tări / E: autodocumenta] 1 Documentare de către sine însuși, fără ajutorul unui documentarist Si: (rar) autodocumentat1 (1). 2 (Pex) Lămurire a cuiva de unul singur Si: (rar) autodocumentat1 (2).
AUTODOCUMENTARE s.f. Faptul de a se autodocumenta. [< autodocumenta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
autodocumenta vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~tez / E: auto1- + documenta] 1 A se documenta pe sine însuși, fără ajutorul unui documentarist. 2 (Pex) A se lămuri singur.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTODOCUMENTA vb. I. refl. A se documenta pe sine, a se lămuri singur. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
autodocumenta vb. refl. I A se informa singur ◊ „Varietățile [emisiune a televiziunii] au devenit lucide, au început să se autoobserve, să se autodocumenteze, să-și aprecieze limitele.” Cont. 11 X 63 p. 5 (din auto1- + documenta)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autodocumenta vb. (sil. a-u-) → documenta
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-u-
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
autodocumentare, autodocumentărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se autodocumenta. DN
etimologie:
- autodocumenta DN
autodocumenta, autodocumentezverb
- 1. A se documenta pe sine, a se lămuri singur. DN
etimologie:
- auto- + documenta MDA2