2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autodeterminare sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 107, 3/6 / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autodetermina] 1 Dreptul unui popor de a lua singur decizii în problemele politice, economice, administrative, culturale, naționale Si: autodeterminat1 (1). 2 Ansamblu de acte normative care pun în aplicare principiul autodeterminării (1) Si: autodeterminat1 (2). 3 Decidere de sine stătătoare de către un popor asupra problemelor politice, economice, administrative, culturale, naționale Si: autodeterminat1 (3).

AUTODETERMINÁRE, autodeterminări, s. f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală; p. ext. ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu. [Pr.: a-u-] – Auto1- + determinare (după fr. autodétermination, rus. samoopredelenie).

AUTODETERMINÁRE, autodeterminări, s. f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală; p. ext. ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu. [Pr.: a-u-] – Auto1- + determinare (după fr. autodétermination, rus. samoopredelenie).

AUTODETERMINÁRE, autodeterminări, s. f. Principiu formulat de învățătura marxist-leninistă și aplicat de partidul clasei muncitoare, potrivit căruia o națiune dintr-un stat multinațional poate hotărî singură cu privire, la problemele conducerii administrativ-politice proprii, putînd merge pînă la despărțirea de stat și la formarea unui stat independent. Fiind dușmanul neîmpăcat al oricărei subjugări, Uniunea Sovietică apără dreptul la autodeterminare națională a popoarelor și independența popoarelor mici, și este inamicul cel mai hotărît și consecvent al subjugării unui popor de către celălalt. DOC. PART. 285.

AUTODETERMINÁRE, autodeterminări, s. f. Principiu formulat de învățătura marxist-leninistă și aplicat de partidul clasei muncitoare, potrivit căruia o națiune dintr-un stat multinațional poate hotărî singură cu privire la problemele conducerii administrativ-politice proprii, putând merge până la despărțirea de stat. – Din auto1- + determinare.

AUTODETERMINÁRE s.f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. [Pron. a-u-. / < autodetermina].

AUTODETERMINÁRE s. f. principiu care exprimă dreptul fiecărei națiuni de a-și alege, fără imixtiuni din afară, statutul ei politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. (după fr. autodétermination)

AUTODETERMINÁRE ~ări f. Principiu politic conform căruia un stat sau o națiune își alege singură regimul economic, politic, social și cultural. [G.-D. autodeterminării] /auto- + determinare

autodetermina vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~termin / E: fr autodetermination] (D. popoare) A decide singur în problemele politice, economice, administrative, culturale, naționale.

AUTODETERMINÁ vb. I. refl. A aplica principiul de autodeterminare. [După fr. autodétermination].

A SE AUTODETERMINÁ mă autodetérmin intranz. A aplica principiul autodeterminării. /auto- + a (se) determina


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autodetermináre (a-u-) s. f., g.-d. art. autodeterminắrii; pl. autodeterminắri

autodetermináre s. f. (sil. a-u-) → determinare

autodeterminá vb. (sil. a-u-) → determina

Intrare: autodeterminare
autodeterminare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodeterminare
  • autodeterminarea
plural
  • autodeterminări
  • autodeterminările
genitiv-dativ singular
  • autodeterminări
  • autodeterminării
plural
  • autodeterminări
  • autodeterminărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autodetermina
autodetermina verb grupa I conjugarea I
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autodetermina
  • autodeterminare
  • autodeterminat
  • autodeterminatu‑
  • autodeterminând
  • autodeterminându‑
singular plural
  • autodetermină
  • autodeterminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autodetermin
(să)
  • autodetermin
  • autodeterminam
  • autodeterminai
  • autodeterminasem
a II-a (tu)
  • autodetermini
(să)
  • autodetermini
  • autodeterminai
  • autodeterminași
  • autodeterminaseși
a III-a (el, ea)
  • autodetermină
(să)
  • autodetermine
  • autodetermina
  • autodetermină
  • autodeterminase
plural I (noi)
  • autodeterminăm
(să)
  • autodeterminăm
  • autodeterminam
  • autodeterminarăm
  • autodeterminaserăm
  • autodeterminasem
a II-a (voi)
  • autodeterminați
(să)
  • autodeterminați
  • autodeterminați
  • autodeterminarăți
  • autodeterminaserăți
  • autodeterminaseți
a III-a (ei, ele)
  • autodetermină
(să)
  • autodetermine
  • autodeterminau
  • autodetermina
  • autodeterminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autodeterminare

  • 1. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Fiind dușmanul neîmpăcat al oricărei subjugări, Uniunea Sovietică apără dreptul la autodeterminare națională a popoarelor și independența popoarelor mici, și este inamicul cel mai hotărît și consecvent al subjugării unui popor de către celălalt. DOC. PART. 285.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: