autodeterminare sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 107, 3/6 / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autodetermina] 1 Dreptul unui popor de a lua singur decizii în problemele politice, economice, administrative, culturale, naționale Si: autodeterminat¹ (1). 2 Ansamblu de acte normative care pun în aplicare principiul autodeterminării (1) Si: autodeterminat¹ (2). 3 Decidere de sine stătătoare de către un popor asupra problemelor politice, economice, administrative, culturale, naționale Si: autodeterminat¹ (3).

AUTODETERMINARE, autodeterminări, s. f. Principiu formulat de învățătura marxist-leninistă și aplicat de partidul clasei muncitoare, potrivit căruia o națiune dintr-un stat multinațional poate hotărî singură cu privire, la problemele conducerii administrativ-politice proprii, putînd merge pînă la despărțirea de stat și la formarea unui stat independent. Fiind dușmanul neîmpăcat al oricărei subjugări, Uniunea Sovietică apără dreptul la autodeterminare națională a popoarelor și independența popoarelor mici, și este inamicul cel mai hotărît și consecvent al subjugării unui popor de către celălalt. DOC. PART. 285.

AUTODETERMINARE, autodeterminări, s. f. Principiu formulat de învățătura marxist-leninistă și aplicat de partidul clasei muncitoare, potrivit căruia o națiune dintr-un stat multinațional poate hotărî singură cu privire la problemele conducerii administrativ-politice proprii, putînd merge pînă la despărțirea de stat. – Din auto¹- + determinare.

AUTODETERMINARE s.f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. [Pron. a-u-. / < autodetermina].

AUTODETERMINARE s. f. principiu care exprimă dreptul fiecărei națiuni de a-și alege, fără imixtiuni din afară, statutul ei politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. (după fr. autodétermination)

AUTODETERMINARE ~ări f. Principiu politic conform căruia un stat sau o națiune își alege singură regimul economic, politic, social și cultural. [G.-D. autodeterminării] /auto- + determinare

autodeterminare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autodeterminării; pl. autodeterminări

autodeterminare (a-u-) s. f., g.-d. art. autodeterminării; pl. autodeterminări

autodeterminare s. f. (sil. a-u-) → determinare