2 intrări
17 definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOCRITIC, -Ă, autocritici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Analiză critică a activității și a comportării proprii. 2. Adj. Bazat pe autocritică; de autocritică. [Pr.: a-u-] – Auto1- + critic (sensul 1 după rus. samokritika).
autocritic, ~ă [At: D. ZAMFIRESCU, R. 246 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: auto1- + critic] 1 sf Critică a propriei persoane. 2 sf Metodă de educare comunistă și de îmbunătățire a activității constând în critica propriei activități sau a propriei comportări, în recunoașterea sinceră a greșelilor și lipsurilor, arătând cauzele și modalitățile de îndreptare. 3-4 a De autocritică (1-2). 5-6 a Privitor la autocritică (1-2). 7 a Stabilit prin autocritică (2). 8 a Pătruns de spirit autocritic (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*AUTOCRITIC adj. 📝 De autocritică: n’are de loc spirit ~.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AUTOCRITIC, -Ă, autocritici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Analiză critică a activității și comportării proprii, care constituie o metodă de bază în acțiunea de îmbunătățire a muncii și de educare comunistă a oamenilor muncii. 2. Adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. [Pr.: a-u-] – Auto1- + critic(ă) (sensul 1 după rus. samokritika).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOCRITIC, -Ă, autocritici, -e, adj. Făcut sau stabilit pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. Agitatorii trebuie să biciuiască lipsurile în muncă, să cultive cu îndrăzneală spiritul critic și autocritic și îndeosebi critica de jos. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 2/6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOCRITIC, -Ă, autocritici, -e, adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. – Din auto1- + critic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AUTOCRITIC, -Ă adj. Bazat pe autocritică, pătruns de spiritul autocriticii. [Cf. fr. autocritique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOCRITIC, -Ă I. adj. bazat pe autocritică. II. s. f. analiză critică a propriei activități. (< fr. autocritique, după rus. samokritika)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AUTOCRITIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de autocritică; propriu autocriticii. În spirit ~. /auto + critic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*autocrític, -ă adj. (auto- și critic). De autocritică. S. f., pl. ĭ și e. Critică pe care țĭ-o facĭ singur.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
autocritica vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autocritic / E: auto1- + critica] A se critica pe sine însuși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOCRITICA vb. I. refl. A se critica pe sine însuși. [Cf. fr. s’autocritiquer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOCRITICA vb. refl. a se critica pe sine însuși. (< fr. s’autocritiquer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autocritic (desp. a-u-to-cri-) adj. m., pl. autocritici; f. autocritică, pl. autocritice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
autocritic (a-u-to-cri-) adj. m., pl. autocritici; f. autocritică, pl. autocritice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autocritic adj. (sil. a-u-to-cri-) → critic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
autocritica vb. → critica
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-to-cri-tic
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
autocritic, autocriticăadjectiv
- 1. Bazat pe autocritică; de autocritică. DEX '09 DLRLC DN
- Agitatorii trebuie să biciuiască lipsurile în muncă, să cultive cu îndrăzneală spiritul critic și autocritic și îndeosebi critica de jos. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 2/6. DLRLC
-
etimologie:
- Auto- + critic DEX '09 DN
autocritica, autocriticverb
- 1. A se critica pe sine însuși. DN
etimologie:
- s’autocritiquer DN