4 definiții pentru autocritica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autocritica vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autocritic / E: auto1- + critica] A se critica pe sine însuși.

AUTOCRITICÁ vb. I. refl. A se critica pe sine însuși. [Cf. fr. s’autocritiquer].

AUTOCRITICÁ vb. refl. a se critica pe sine însuși. (< fr. sáutocritiquer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autocriticá vb. → critica

Intrare: autocritica
autocritica verb grupa I conjugarea I
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autocritica
  • autocriticare
  • autocriticat
  • autocriticatu‑
  • autocriticând
  • autocriticându‑
singular plural
  • autocritică
  • autocriticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autocritic
(să)
  • autocritic
  • autocriticam
  • autocriticai
  • autocriticasem
a II-a (tu)
  • autocritici
(să)
  • autocritici
  • autocriticai
  • autocriticași
  • autocriticaseși
a III-a (el, ea)
  • autocritică
(să)
  • autocritice
  • autocritica
  • autocritică
  • autocriticase
plural I (noi)
  • autocriticăm
(să)
  • autocriticăm
  • autocriticam
  • autocriticarăm
  • autocriticaserăm
  • autocriticasem
a II-a (voi)
  • autocriticați
(să)
  • autocriticați
  • autocriticați
  • autocriticarăți
  • autocriticaserăți
  • autocriticaseți
a III-a (ei, ele)
  • autocritică
(să)
  • autocritice
  • autocriticau
  • autocritica
  • autocriticaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)