2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoconcurát1 sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autoconcura] (Rar) Autoconcurare.

autoconcurat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: autoconcura] Care se concurează pe sine însuși.

autoconcura vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~rez / E: auto1- + concura] A se concura pe sine însuși.

AUTOCONCURÁ vb. I. refl. A se concura pe sine însuși. [<auto1- + concura].

AUTOCONCURÁ vb. refl. a se concura pe sine însuși. (< auto1- + concura)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: autoconcurat
autoconcurat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: autoconcura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoconcura
  • autoconcurare
  • autoconcurat
  • autoconcuratu‑
  • autoconcurând
  • autoconcurându‑
singular plural
  • autoconcurea
  • autoconcurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoconcurez
(să)
  • autoconcurez
  • autoconcuram
  • autoconcurai
  • autoconcurasem
a II-a (tu)
  • autoconcurezi
(să)
  • autoconcurezi
  • autoconcurai
  • autoconcurași
  • autoconcuraseși
a III-a (el, ea)
  • autoconcurea
(să)
  • autoconcureze
  • autoconcura
  • autoconcură
  • autoconcurase
plural I (noi)
  • autoconcurăm
(să)
  • autoconcurăm
  • autoconcuram
  • autoconcurarăm
  • autoconcuraserăm
  • autoconcurasem
a II-a (voi)
  • autoconcurați
(să)
  • autoconcurați
  • autoconcurați
  • autoconcurarăți
  • autoconcuraserăți
  • autoconcuraseți
a III-a (ei, ele)
  • autoconcurea
(să)
  • autoconcureze
  • autoconcurau
  • autoconcura
  • autoconcuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)