4 definiții pentru autoclaustra

autoclaustrá vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: -réz / E: auto1- + claustra] A se claustra singur.

autoclaustrá vb., ind. prez. 1 sg. autoclaustréz, 3 sg. și pl. autoclaustreáză

AUTOCLAUSTRÁ vb. I. refl. A se claustra singur, de bună voie. [Cf. fr. autoclaustrer].

AUTOCLAUSTRÁ vb. refl. a se claustra singur, de bunăvoie. (< fr. autoclaustrer)

Intrare: autoclaustra
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) autoclaustra autoclaustrare autoclaustrat autoclaustrând singular plural
autoclaustrea autoclaustrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) autoclaustrez (să) autoclaustrez autoclaustram autoclaustrai autoclaustrasem
a II-a (tu) autoclaustrezi (să) autoclaustrezi autoclaustrai autoclaustrași autoclaustraseși
a III-a (el, ea) autoclaustrea (să) autoclaustreze autoclaustra autoclaustră autoclaustrase
plural I (noi) autoclaustrăm (să) autoclaustrăm autoclaustram autoclaustrarăm autoclaustraserăm, autoclaustrasem*
a II-a (voi) autoclaustrați (să) autoclaustrați autoclaustrați autoclaustrarăți autoclaustraserăți, autoclaustraseți*
a III-a (ei, ele) autoclaustrea (să) autoclaustreze autoclaustrau autoclaustra autoclaustraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)