4 definiții pentru autocita


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autocita vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~tez / E: it autocitare] A se cita.

AUTOCITÁ vb. I. refl. A se cita pe sine însuși. [< it. autocitare].

AUTOCITÁ vb. refl. a se cita pe sine însuși, din propria operă. (< it. autocitare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: autocita
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autocita
  • autocitare
  • autocitat
  • autocitatu‑
  • autocitând
  • autocitându‑
singular plural
  • autocitea
  • autocitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autocitez
(să)
  • autocitez
  • autocitam
  • autocitai
  • autocitasem
a II-a (tu)
  • autocitezi
(să)
  • autocitezi
  • autocitai
  • autocitași
  • autocitaseși
a III-a (el, ea)
  • autocitea
(să)
  • autociteze
  • autocita
  • autocită
  • autocitase
plural I (noi)
  • autocităm
(să)
  • autocităm
  • autocitam
  • autocitarăm
  • autocitaserăm
  • autocitasem
a II-a (voi)
  • autocitați
(să)
  • autocitați
  • autocitați
  • autocitarăți
  • autocitaserăți
  • autocitaseți
a III-a (ei, ele)
  • autocitea
(să)
  • autociteze
  • autocitau
  • autocita
  • autocitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)