4 definiții pentru autocita
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autocita vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~tez / E: it autocitare] A se cita.
AUTOCITA vb. I. refl. A se cita pe sine însuși. [< it. autocitare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOCITA vb. refl. a se cita pe sine însuși, din propria operă. (< it. autocitare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autocita vb. → cita
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: autocita
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
autocita, autocitezverb
- 1. A se cita pe sine însuși. DN
etimologie:
- autocitare DN