19 definiții pentru autobuz

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u-.Var.: autobus s. n.] – Din fr. autobus.

autobúz sn [At: SEBASTIAN, T. 13 / P: a-u~ / V: (înv) ~us / Pl: ~e / E: fr autobus] Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al unui mare număr de persoane.

AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u-Var.: autobús s. n.] – Din fr. autobus.

AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, suspendat pe șase pînă la zece roți pneumatice, întrebuințat pentru transportul urban sau interurban în comun al unui număr mare de pasageri. [Pr.: a-u-.Var.: autobús s. n.] – După fr. autobus.

AUTOBÚZ s.n. Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. [Cf. germ. Autobus, fr. autobus < auto(mobile-omni)bus].

AUTOBÚZ s. n. autovehicul închis care asigură transportul în comun. (< fr. autobus, germ. Autobus)

AUTOBÚZ ~e n. Autovehicul cu caroseria închisă, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. /<germ. Autobus, fr. autobus

AUTOBÚS s. n. v. autobuz.

AUTOBÚS, autobuse, s. n. Autovehicul cu caroseria de dimensiuni mari, întrebuințat la transportul în comun al unui număr mare de pasageri. – Variantă: autobúz s. n.

autobúz-dormitór s. n.„Pentru cazare, în afară de căsuțe, ei au la dispoziție și zece... autobuze. Scoase din uz, ele au fost amenajate chiar de părinții copiilor, în timpul lor liber, în tot atâtea dormitoare cochete. Atât de mult le plac pionierilor autobuzele-dormitoare, încât cu greu se lasă convinși cei care «pică» la sorți în căsuțe.” Sc. 5 VIII 75 p. 5 (din autobuz + dormitor)

autobúz-școálă s. n.„Pentru suplimentarea parcului de autobuze (de pe liniile centrale, în special) I.T.B. a luat măsura de a introduce în traseu, în orele de vârf, 60 de autobuze-«școală». Sunt conduse chiar de instructorii școlii de șoferi profesioniști din I.T.B.” R.l. 20 XII 77 p. 5 (din autobuz + școală)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autobuz (desp. a-u-) s. n., pl. autobuze

autobuz (a-u-) s. n., pl. autobuze

autobúz s. n. (sil. a-u-), pl. autobúze

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face cezariană prin autobuze expr. (adol.d. hoți) a fura din poșetă prin tăierea acestora.

Intrare: autobuz
  • silabație: a-u- info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autobuz
  • autobuzul
  • autobuzu‑
plural
  • autobuze
  • autobuzele
genitiv-dativ singular
  • autobuz
  • autobuzului
plural
  • autobuze
  • autobuzelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autobus
  • autobusul
  • autobusu‑
plural
  • autobuse
  • autobusele
genitiv-dativ singular
  • autobus
  • autobusului
plural
  • autobuse
  • autobuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autobuz, autobuzesubstantiv neutru

  • 1. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.