18 definiții pentru autobuz autobus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autobúz sn [At: SEBASTIAN, T. 13 / P: a-u~ / V: (înv) ~us / Pl: ~e / E: fr autobus] Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al unui mare număr de persoane.

AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u-.Var.: autobus s. n.] – Din fr. autobus.

AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u-Var.: autobús s. n.] – Din fr. autobus.

AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, suspendat pe șase până la zece roți pneumatice, întrebuințat pentru transportul urban sau interurban în comun al unui număr mare de pasageri. [Pr.: a-u-.Var.: autobús s. n.] – După fr. autobus.

AUTOBÚZ s.n. Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. [Cf. germ. Autobus, fr. autobus < auto(mobile-omni)bus].

AUTOBÚZ s. n. autovehicul închis care asigură transportul în comun. (< fr. autobus, germ. Autobus)

AUTOBÚZ ~e n. Autovehicul cu caroseria închisă, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. /<germ. Autobus, fr. autobus

AUTOBÚS s. n. v. autobuz.

AUTOBÚS s. n. v. autobuz.

AUTOBÚS, autobuse, s. n. Autovehicul cu caroseria de dimensiuni mari, întrebuințat la transportul în comun al unui număr mare de pasageri. – Variantă: autobúz s. n.

autobúz-dormitór s. n.„Pentru cazare, în afară de căsuțe, ei au la dispoziție și zece... autobuze. Scoase din uz, ele au fost amenajate chiar de părinții copiilor, în timpul lor liber, în tot atâtea dormitoare cochete. Atât de mult le plac pionierilor autobuzele-dormitoare, încât cu greu se lasă convinși cei care «pică» la sorți în căsuțe.” Sc. 5 VIII 75 p. 5 (din autobuz + dormitor)

autobúz-școálă s. n.„Pentru suplimentarea parcului de autobuze (de pe liniile centrale, în special) I.T.B. a luat măsura de a introduce în traseu, în orele de vârf, 60 de autobuze-«școală». Sunt conduse chiar de instructorii școlii de șoferi profesioniști din I.T.B.” R.l. 20 XII 77 p. 5 (din autobuz + școală)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autobúz (a-u-) s. n., pl. autobúze

autobúz s. n. (sil. a-u-), pl. autobúze


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face cezariană prin autobuze expr. (adol.d. hoți) a fura din poșetă prin tăierea acestora.

Intrare: autobuz
  • silabație: a-u-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autobuz
  • autobuzul
  • autobuzu‑
plural
  • autobuze
  • autobuzele
genitiv-dativ singular
  • autobuz
  • autobuzului
plural
  • autobuze
  • autobuzelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autobus
  • autobusul
  • autobusu‑
plural
  • autobuse
  • autobusele
genitiv-dativ singular
  • autobus
  • autobusului
plural
  • autobuse
  • autobuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autobuz autobus

  • 1. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: