15 definiții pentru autoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autor, ~oare smf [At: CANTEMIR, HR. 62 / P: a-u~ / V: (înv) ~re sm, avt~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat auctor] 1 (Înv) Persoană care este cauza primă a ceva. 2 (Înv) Creator al unui anumit fapt. 3 (Înv; fig) Tată ceresc. 4 (Jur; înv) Strămoș comun sau părinte. 5 Creator al unei opere artistice. 6 (Spc) Scriitor. 7 (Pex; înv) Carte care conține opera unui scriitor. 8 Inventator. 9 (Îs) Drepturi de ~ Sumă de bani cuvenită creatorului unei opere din vânzarea, reprezentarea, reproducerea sau executarea operei. 10 (Fam; îe) După unii ~i Potrivit părerilor unora. 11 (Jur; înv; frm) Cel de la care avem un drept, o proprietate. 12 (Spc) Persoană care comite o infracțiune.

AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, produce sau comite ceva. ♦ Spec. Persoană care comite o infracțiune. [Pr.: a-u-] – Din fr. auteur, lat. auctor.

AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, care produce sau comite ceva. ♦ Spec. Persoană care comite o infracțiune. [Pr.: a-u-] – Din fr. auteur, lat. au[c]tor.

AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. V. scriitor. Lenin este autorul studiului filozofic «Materialism și empiriocriticism». Mihail Sadoveanu este autorul romanului «Frații Jderi».Autorul creează numeroase schițe bine construite. Din schițele sale se desprind personaje vii, ale căror trăsături caracteristice sînt reliefate puternic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 4/5. ◊ Drepturi de autor v. drept. ♦ Persoană care face, care produce ceva. Autorul invenției paratrăsnetului este Benjamin Franklin.Tulimeni ( = gardieni) și ieniceri se amestecă la sfada plăcintei și comedia se mîntuie cu uciderea a vreo treizeci de inși din ambe părțile; iar plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autorul ei au rămas turtiți și hăcuiți într-o baltă de sînge. NEGRUZZI, S. I 286. ♦ Persoană care comite o faptă condamnabilă (o infracțiune, un delict, o crimă etc.), participînd direct sau indirect la comiterea ei. Autorul unui furt. Autorul moral al unei crime. – Pronunțat: a-u-.

AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. ♦ Persoană care face, care produce sau comite ceva. [Pr.: a-u-] – Fr. auteur (lat. lit. au[c]tor).

AUTÓR, -OÁRE s.m. și f. Creator al unei opere literare, artistice etc. ♦ Cel care a inventat, a produs ceva. ♦ Cel care este cauza unui lucru, a unei acțiuni etc. [Pron. a-u-. / < lat. auctor, cf. it. autore, fr. auteur].

AUTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face un lucru, o acțiune etc. 2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenții. (< fr. auteur, lat. auctor)

feméie-autoáre s. f. (lit.) Scriitoare ◊ „Cunoscuta scriitoare engleză Agatha Christie, prima femeie-autoare de romane polițiste, și-a marcat evenimentul celei de-a 80-a aniversări a nașterii prin publicarea celei de-a 80-a cărți.” I.B. 16 IX 70 p. 4 (din femeie + autoare; cf. fr. femme-auteur; DMN 1966)

*autór, -oáre s. (fr. auteur, d. lat. auctor). Creator, făcător: Dumnezeŭ e autoru lumiĭ. Făptuitor: autoru uneĭ crime. Scriitor de cărțĭ. Cartea unuĭ autor: a studia un autor. – Vechĭ aftór (saŭ áftor?), după rus. ávtor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoáre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoárei; pl. autoáre

autoáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoárei; pl. autoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTÓR s. 1. (rar) scriitor, (înv.) izvoditor, (grecism înv.) singraf. (~ al unei opere.) 2. scriitor. (~ul meu preferat.) 3. v. realizator. 4. (JUR.) făptaș, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ul furtului.)

AUTOR s. 1. (rar) scriitor, (înv.) izvoditor, (grecism înv.) singraf. (~ al unei opere.) 2. scriitor. (~ meu preferat.) 3. creator, realizator. (~ filmului.) 4. făptaș, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ furtului.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AUTOR. Subst. Autor, artist al cuvîntului, maestru al cuvîntului; scriitor, condeier (rar), literat, literator (înv.); narator (livr.), povestitor, povestar (reg.), povestaș (reg.). Autoraș (depr.), scriitoraș (depr.), feștelitor de hîrtie (depr.), scrib (depr.), scribăreț (rar). Umorist; parodist. Cronicar, analist. Hagiograf. Nomograf. Logograf (ant.). Prozator; romancier; nuvelist. Fabulist. Dramaturg; tragic (rar); comediograf; mimograf; vodevilist; scenarist, libretist. Textier. Poet, cîntăreț, cîntător (înv.), bard, rapsod; stihuitor, stihar (rar), versuitor (înv.), glosator, versificator, poetaș (depr.), poetard (depr.), poetastru (depr.). Sonetist; cupletist; psalmist. Poet-cîntăreț, rapsod (în Grecia antică), aed (ant.), bard (la vechii celți); trubadur, menestrel. Critic, eseist. Publicist, ziarist, jurnalist, gazetar, gazetăraș (depr.). Pamfletar, pamfletist, foiletonist (rar). Scriitorime. Adj. Scriitoricesc; gazetăresc; pamfletăresc. Vb. A scrie, a crea, a compune; a versifica, a stihui (rar), a versui (înv.). V. artă, artist, cinematografie, cîntăreț, dramaturgie, jurnalistică, literatură, muzicant, poezie.

Intrare: autoare
  • silabație: a-u-toa-re
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoare
  • autoarea
plural
  • autoare
  • autoarele
genitiv-dativ singular
  • autoare
  • autoarei
plural
  • autoare
  • autoarelor
vocativ singular
  • autoare
  • autoareo
plural
  • autoarelor

autor, -oare autoare autor

  • 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN diminutive: autoraș 2 exemple
    exemple
    • Lenin este autorul studiului filozofic «Materialism și empiriocriticism». Mihail Sadoveanu este autorul romanului «Frații Jderi».
      surse: DLRLC
    • Autorul creează numeroase schițe bine construite. Din schițele sale se desprind personaje vii, ale căror trăsături caracteristice sînt reliefate puternic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 4/5.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care face, produce sau comite ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Autorul invenției paratrăsnetului este Benjamin Franklin.
      surse: DLRLC
    • Tulimeni (= gardieni) și ieniceri se amestecă la sfada plăcintei și comedia se mîntuie cu uciderea a vreo treizeci de inși din ambe părțile; iar plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autorul ei au rămas turtiți și hăcuiți într-o baltă de sînge. NEGRUZZI, S. I 286.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cel care este cauza unui lucru, a unei acțiuni etc.
      surse: DN
    • 2.2. prin specializare Persoană care comite o infracțiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Autorul unui furt. Autorul moral al unei crime.
        surse: DLRLC

etimologie: