2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOAPRECIÉRE, autoaprecieri, s. f. Faptul de a se autoaprecia; autoevaluare. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-e-re] – V. autoaprecia.

autoapreciére [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ri / E: autoaprecia] Apreciere a propriilor calități și defecte Si: autoapreciat1.

AUTOAPRECIÉRE, autoaprecieri, s. f. Faptul de a se autoaprecia; autoevaluare. – V. autoaprecia.

AUTOAPRECIERE s.f. Faptul de a se autoaprecia. [< autoaprecia].

autoapreciére s. f. Judecată, analiză a propriei persoane ◊ „Iată două tulburătoare autoaprecieri [ale lui Th. Mann] despre «Muntele vrăjit».” Cont. 6 IX 63 p. 3 (din auto1- + apreciere; DN3)

AUTOAPRECIÁ, autoapreciez, vb. I. Refl. A se aprecia singur; a se autoevalua. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-a] – Auto1- + aprecia.

AUTOAPRECIÁ, autoapreciez, vb. I. Refl. A se aprecia singur; a se autoevalua. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-a] – Auto1- + aprecia.

autoaprecia vr [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~iez / E: auto1- + aprecia] A-și aprecia propriile calități și defecte.

AUTOAPRECIÁ vb. I. refl. A-și aprecia propriile calități și defecte. [Pron. a-u-to-a-pre-ci-a, p. i. -ciez, 3,6 -ciază. / < auto1- + aprecia].

AUTOAPRECIÁ vb. refl. a-și examina critic pregătirea și conduita (proprie). (< auto1- + aprecia)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoapreciére s. f., g. -d. art. autoapreciérii; pl. autoapreciéri

autoapreciá vb. (sil. a-u-to-a-) → aprecia

Intrare: autoapreciere
autoapreciere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoapreciere
  • autoaprecierea
plural
  • autoaprecieri
  • autoaprecierile
genitiv-dativ singular
  • autoaprecieri
  • autoaprecierii
plural
  • autoaprecieri
  • autoaprecierilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoaprecia
  • silabație: a-u-to-a-
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoaprecia
  • autoapreciere
  • autoapreciat
  • autoapreciatu‑
  • autoapreciind
  • autoapreciindu‑
singular plural
  • autoaprecia
  • autoapreciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoapreciez
(să)
  • autoapreciez
  • autoapreciam
  • autoapreciai
  • autoapreciasem
a II-a (tu)
  • autoapreciezi
(să)
  • autoapreciezi
  • autoapreciai
  • autoapreciași
  • autoapreciaseși
a III-a (el, ea)
  • autoaprecia
(să)
  • autoaprecieze
  • autoaprecia
  • autoaprecie
  • autoapreciase
plural I (noi)
  • autoapreciem
(să)
  • autoapreciem
  • autoapreciam
  • autoapreciarăm
  • autoapreciaserăm
  • autoapreciasem
a II-a (voi)
  • autoapreciați
(să)
  • autoapreciați
  • autoapreciați
  • autoapreciarăți
  • autoapreciaserăți
  • autoapreciaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoaprecia
(să)
  • autoaprecieze
  • autoapreciau
  • autoaprecia
  • autoapreciaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoapreciere

  • 1. Faptul de a se autoaprecia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: autoevaluare

etimologie:

  • vezi autoaprecia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

autoaprecia

  • 1. A se aprecia singur; a se autoevalua.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: autoevalua

etimologie:

  • Auto- + aprecia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN