6 definiții pentru autoapreciere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOAPRECIÉRE, autoaprecieri, s. f. Faptul de a se autoaprecia; autoevaluare. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-e-re] – V. autoaprecia.

autoapreciére [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ri / E: autoaprecia] Apreciere a propriilor calități și defecte Si: autoapreciat1.

AUTOAPRECIÉRE, autoaprecieri, s. f. Faptul de a se autoaprecia; autoevaluare. – V. autoaprecia.

AUTOAPRECIERE s.f. Faptul de a se autoaprecia. [< autoaprecia].

autoapreciére s. f. Judecată, analiză a propriei persoane ◊ „Iată două tulburătoare autoaprecieri [ale lui Th. Mann] despre «Muntele vrăjit».” Cont. 6 IX 63 p. 3 (din auto1- + apreciere; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoapreciére s. f., g. -d. art. autoapreciérii; pl. autoapreciéri

Intrare: autoapreciere
autoapreciere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoapreciere
  • autoaprecierea
plural
  • autoaprecieri
  • autoaprecierile
genitiv-dativ singular
  • autoaprecieri
  • autoaprecierii
plural
  • autoaprecieri
  • autoaprecierilor
vocativ singular
plural

autoapreciere

  • 1. Faptul de a se autoaprecia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: autoevaluare

etimologie:

  • vezi autoaprecia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN