11 definiții pentru autoapărare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoapărare sf [At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 1, 3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~rări / E: autoapăra] Apărare de către sine însuși Si: (rar) autoapărat1.

AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. [Pr: a-u-to-a] – Auto1- + apărare (după fr. autodéfense).

AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + apărare (după fr. autodéfense).

AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii.

AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. – Din auto1- + apărare.

AUTOAPĂRÁRE s.f. Apărare făcută cu mijloace proprii. [Pron. a-u-to-a-. / < auto1- + apărare, după fr. autodéfense].

AUTOAPĂRÁRE s. f. apărare prin mijloace proprii. (după fr. autodéfense)

AUTOAPĂRÁRE f. Apărare prin mijloace proprii. [G.-D. autoapărării] /auto- + apărare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoapăráre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoapărắrii

autoapăráre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoapărării

Intrare: autoapărare
autoapărare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoapărare
  • autoapărarea
plural
  • autoapărări
  • autoapărările
genitiv-dativ singular
  • autoapărări
  • autoapărării
plural
  • autoapărări
  • autoapărărilor
vocativ singular
plural

autoapărare

  • 1. Apărare prin mijloace proprii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: