2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoadaptare sf [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ / Pl: ~tări / E: autoadapta] Adaptare fără ajutorul cuiva Si: (rar) autoadaptat1.

autoadapta vr [At: DEX-S / P: a-u-to-a- / Pzi: ~tez / E: auto1- + adapta] A se adapta fără ajutorul cuiva.

autoadaptát1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ / Pl: ~uri / E: autoadapta] (Rar) Autoadaptare.

AUTOADAPTÁ, autoadaptez, vb. I. Refl. A se adapta fără ajutorul cuiva. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + adapta.

AUTOADAPTÁ, autoadaptez, vb. I. Refl. A se adapta fără ajutorul cuiva. [Pr.: a-u-to-a] – Auto1- + adapta.

AUTOADAPTÁ vb. refl. a se adapta prin eforturi proprii. (< auto1- + adapta)

autoadaptá vb. refl. I A se adapta prin eforturi proprii ◊ „Mașinile electronice de calcul pot să prevadă timpul probabil, să întocmească rezumatele unor cărți, să compună muzică, precum și să înmagazineze experiențe noi, adică se pot autoadapta și autoeduca.” Cont. 17 VIII 62 p. 7 (din auto1- + adapta; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoadaptáre s. f. (sil. a-u-to-a-), g. -d. art. autoadaptării

autoadaptá vb. (sil. a-u-to-a-), ind. prez. 1 sg. autoadaptéz, 3 sg. și pl. autoadapteáză

Intrare: autoadaptare
autoadaptare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoadaptare
  • autoadaptarea
plural
  • autoadaptări
  • autoadaptările
genitiv-dativ singular
  • autoadaptări
  • autoadaptării
plural
  • autoadaptări
  • autoadaptărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoadapta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoadapta
  • autoadaptare
  • autoadaptat
  • autoadaptatu‑
  • autoadaptând
  • autoadaptându‑
singular plural
  • autoadaptea
  • autoadaptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoadaptez
(să)
  • autoadaptez
  • autoadaptam
  • autoadaptai
  • autoadaptasem
a II-a (tu)
  • autoadaptezi
(să)
  • autoadaptezi
  • autoadaptai
  • autoadaptași
  • autoadaptaseși
a III-a (el, ea)
  • autoadaptea
(să)
  • autoadapteze
  • autoadapta
  • autoadaptă
  • autoadaptase
plural I (noi)
  • autoadaptăm
(să)
  • autoadaptăm
  • autoadaptam
  • autoadaptarăm
  • autoadaptaserăm
  • autoadaptasem
a II-a (voi)
  • autoadaptați
(să)
  • autoadaptați
  • autoadaptați
  • autoadaptarăți
  • autoadaptaserăți
  • autoadaptaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoadaptea
(să)
  • autoadapteze
  • autoadaptau
  • autoadapta
  • autoadaptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoadapta

  • 1. A se adapta fără ajutorul cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Auto- + adapta
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00