2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOACCIDENTÁT, -Ă, autoaccidentați, -te, adj. Care s-a accidentat singur, involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.

AUTOACCIDENTÁT, -Ă, autoaccidentați, -te, adj. Care s-a accidentat singur, involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.

autoaccidentat2, ~ă smf, a [At: DEX-S / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: autoaccidenta] 1-2 (Persoană) care s-a autoaccidentat.

autoaccidentát1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ / Pl: ~uri / E: autoaccidenta] (Rar) Autoaccidentare.

autoaccidentát, -ă adj., s.„Medicii brașoveni [...] au avut de lucru în zilele care au sărbătorit noul an cu un soi de accidentați, mai bine-zis autoaccidentați din proprie ignoranță și inițiativă nesăbuită.” R.l. 10 I 84 p. 2. ◊ Autoaccidentatul [...]” R.l. 14 II 84 p. 2 (din autoaccidenta)

AUTOACCIDENTÁ, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – Auto1- + accidenta.

AUTOACCIDENTÁ, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – Auto1- + accidenta.

autoaccidenta vr [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~tez / E: auto1- + accidenta] A se accidenta.

AUTOACCIDENTÁ vb. I. refl. A se accidenta singur. [Pron. a-u-to-ac-. / auto1- + accidenta].

AUTOACCIDENTÁ vb. refl. a se accidenta involuntar. (< auto1- + accidenta)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoaccidentá vb. (sil. a-u-to-ac-) → accidenta

Intrare: autoaccidentat
autoaccidentat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoaccidentat
  • autoaccidentatul
  • autoaccidentatu‑
  • autoaccidenta
  • autoaccidentata
plural
  • autoaccidentați
  • autoaccidentații
  • autoaccidentate
  • autoaccidentatele
genitiv-dativ singular
  • autoaccidentat
  • autoaccidentatului
  • autoaccidentate
  • autoaccidentatei
plural
  • autoaccidentați
  • autoaccidentaților
  • autoaccidentate
  • autoaccidentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: autoaccidenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoaccidenta
  • autoaccidentare
  • autoaccidentat
  • autoaccidentatu‑
  • autoaccidentând
  • autoaccidentându‑
singular plural
  • autoaccidentea
  • autoaccidentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoaccidentez
(să)
  • autoaccidentez
  • autoaccidentam
  • autoaccidentai
  • autoaccidentasem
a II-a (tu)
  • autoaccidentezi
(să)
  • autoaccidentezi
  • autoaccidentai
  • autoaccidentași
  • autoaccidentaseși
a III-a (el, ea)
  • autoaccidentea
(să)
  • autoaccidenteze
  • autoaccidenta
  • autoaccidentă
  • autoaccidentase
plural I (noi)
  • autoaccidentăm
(să)
  • autoaccidentăm
  • autoaccidentam
  • autoaccidentarăm
  • autoaccidentaserăm
  • autoaccidentasem
a II-a (voi)
  • autoaccidentați
(să)
  • autoaccidentați
  • autoaccidentați
  • autoaccidentarăți
  • autoaccidentaserăți
  • autoaccidentaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoaccidentea
(să)
  • autoaccidenteze
  • autoaccidentau
  • autoaccidenta
  • autoaccidentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoaccidentat

  • 1. Care s-a accidentat singur, involuntar.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi autoaccidenta
    surse: DEX '98 DEX '09

autoaccidenta

  • 1. A se accidenta involuntar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Auto- + accidenta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN