AUTARHÍE, (2) autarhii, s. f. 1. Politică prin care se tinde spre crearea unei economii naționale închise, izolate de circuitul economic mondial. 2. Stat care practică autarhia (1); stare de autoizolare economică a unui stat. [Pr.: a-u-] – Din fr. autarchie.

autarhie sf [At: DA ms / V: -rch- / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: fr autarchie] 1 Politică prin care se tinde spre crearea unei economii naționale închise, izolate de economia altor țări. 2 (Rar) Stat care practică autarhia (1). 3 Stare de autoizolare economică a unui stat. 4 (Îvr; în filozofia cinică) Îndependență a indivizilor față de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii.

AUTARHÍE, (2) autarhii, s. f. 1. Politică prin care se tinde spre crearea unei economii naționale închise, izolate de economia altor țări. 2. (Rar) Stat care practică autarhia (1); stare de autoizolare economică a unui stat. [Pr.: a-u-] – Din fr. autarchie.

AUTARHÍE, (2) autarhii, s. f. 1. Politică economică prin care un stat încearcă să-și producă singur toate bunurile necesare pentru consum fără a recurge Ia import. 2. (Rar) Stat care practică autarhia (1). – Pronunțat: a-u-.

AUTARHÍE, (2) autarhii, s. f. 1. Politică economică prin care un stat încearcă să-și producă singur toate bunurile de consum. 2. (Rar) Stat care practică autarhia (1). [Pr.: a-u-] – După fr. autarchie (< gr.).

AUTARHÍE s.f. 1. Situația unui stat, a unei națiuni care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri, fără import sau ajutor străin. ♦ Stat care se află în această situație. 2. (În școala cinicilor) Independența indivizilor față de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii. [Pron. a-u-, gen. -iei. / < it. autarchia, cf. fr. autarcie < gr. autarkeia].

AUTARHÍE s. f. 1. (în școala cinicilor) independența indivizilor de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii. 2. politică de izolare a unui stat care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri. (< fr. autarchie)

AUTARHÍE f. Politică de izolare economică a unei țări sau a unei regiuni. /<it. autarchia, fr. autarchie, gr. autarkeia

autarchie sf vz autarhie

*aŭtarkíe f. (vgr. autárkeia, d. autós, însumĭ, și arkéo, îmĭ ajung, mi-s destul. Ob. ar trebuĭ să fie -cie). Independență economică (adică să n’aĭ nevoĭe de a importa). – Fals -arhíe, după eparhie ș. a.

autarhie (desp. a-u-tar-/-ut-ar-) s. f., art. autarhia, g.-d. art. autarhiei; (state) pl. autarhii, art. autarhiile (desp. -hi-i-)

!autarhie (a-u-tar-/-ut-ar-) s. f., art. autarhia, g.-d. art. autarhiei; (state) pl. autarhii, art. autarhiile

autarhíe s. f. (sil. a-; mf. -ut-), art. autarhía, g.-d. art. autarhíei; (state) pl. autarhíi, art. autarhíile

AUT-, v. AUTO- □ ~arhie (v. -arhie₂), s. f., 1. Politică a unui stat de creare a unei economii naționale închise. 2. Independență a indivizilor față de convențiile sociale, considerate ca străine naturii; ~ecologie (v. eco-₁, v. -logie₁), s. f., ramură a ecologiei care studiază interacțiunea organismului individual (vegetal sau animal) cu mediul vital; ~oic (v. -oic), adj., 1. (Despre paraziți) Care își parcurge întreg ciclul vital pe aceeași plantă gazdă. 2. Care prezintă fructificații mascule și femele pe aceeași plantă; ~onim (v. -onim), adj., (despre o lucrare, o operă) care este publicat sub numele adevărat al autorului; ~onimie (v. -onimie), s. f., creare în taxonomia biologică a numelui unui alt taxon de același rang, care include tipul taxonului imediat superior; ~opsie (v. -opsie), s. f., disecare și examinare anatomică a organelor interne, pentru stabilirea cauzei morții; sin. necropsie.