15 definiții pentru auscultație auscultațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

auscultație sf [At: DA / P: a-us~ / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr auscultation] (Med) Auscultare.

AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Auscultare. [Pr.: a-us-] – Din fr. auscultation.

AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta; auscultare. [Pr.: a-us-] – Din fr. auscultation.

AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. (Med.) Acțiunea de a ausculta; ascultare (2). – Pronunțat: a-us-.

AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta. [Pr.: a-us-] – Fr. auscultation.

AUSCULTÁȚIE s.f. Examen al organelor interne făcut prin ascultare cu urechea sau cu stetoscopul. [Pron. a-us-, gen. -iei, var. auscultațiune s.f. / cf. fr. auscultation, lat. auscultatio].

AUSCULTÁȚIE s. f. auscultare. (< fr. auscultation, lat. auscultatio)

auscultațiune sf vz auscultație

AUSCULTAȚIÚNE s.f. v. auscultație.

auscultați(un)e f. Med. ascultarea bătăilor pieptului, spre a recunoaște starea plămânilor sau a inimei.

*auscultațiúne f. (lat. auscultátio, -ónis). Med. Ascultarea bătăilor inimiĭ, a zgomotuluĭ respirațiuniĭ saŭ a tuseĭ p. a constata gradu sănătățiĭ. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

auscultáție (med.) (aus-, -ți-e) s. f., art. auscultáția (ți-a), g.-d. art. auscultáției; pl. ascultáții, art. ascultáțiile (-ți-i-)

auscultáție s. f. (sil. aus-, -ți-e), art. auscultáția (sil. -ți-a), g.-d. art. auscultáției; pl. auscultáții, art. auscultáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUSCULTÁȚIE s. (MED.) auscultare. (~ zgomotelor plămânilor.)

AUSCULTAȚIE s. (MED.) auscultare. (~ zgomotelor plămînilor.)

Intrare: auscultație
auscultație substantiv feminin
  • silabație: aus-cul-ta-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auscultație
  • auscultația
plural
  • auscultații
  • auscultațiile
genitiv-dativ singular
  • auscultații
  • auscultației
plural
  • auscultații
  • auscultațiilor
vocativ singular
plural
auscultațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auscultațiune
  • auscultațiunea
plural
  • auscultațiuni
  • auscultațiunile
genitiv-dativ singular
  • auscultațiuni
  • auscultațiunii
plural
  • auscultațiuni
  • auscultațiunilor
vocativ singular
plural

auscultație auscultațiune

  • 1. Examen al organelor interne făcut prin ascultare cu urechea sau cu stetoscopul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: auscultare

etimologie: