14 definiții pentru auriculă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aurículă1 sf vz auricul

aurículă2 sf [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~le / E: fr auricule] (Atm) Ureche externă.

AURÍCULĂ, auricule, s. f. (Anat.) Pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.

AURÍCULĂ, auricule, s. f. (Anat.) Pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.

AURICÚLĂ, auricule, s. f. Urechea externă, pavilionul urechii. – Pronunțat: a-u-.

AURÍCULĂ, auricule, s. f. Partea externă a urechii; pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula).

AURÍCULĂ s.f. Pavilionul urechii, urechea externă. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula – ureche].

AURÍCULĂ s. f. pavilionul urechii. (< fr. auricule, lat. auricula)

AURÍCULĂ ~e f. Parte externă a urechii; pavilionul urechii. /<lat. auricula, fr. auricule

auriculă f. 1. pavilionul urechii; 2. una din despărțiturile inimei.

*aurículă f., pl. e (auricula, de unde vine și ureche). Anat. Lobu urechiĭ. Despărțitură a inimiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aurículă (pavilionul urechii) (a-u-) s. f., g.-d. art. aurículei; pl. aurícule

aurículă (pavilionul urechii) s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aurículei; pl. aurícule


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AURICULĂ s. (ANAT.) ureche, pavilionul urechii, (rar) pîlnie, scoică.

Intrare: auriculă
auriculă substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auriculă
  • auricula
plural
  • auricule
  • auriculele
genitiv-dativ singular
  • auricule
  • auriculei
plural
  • auricule
  • auriculelor
vocativ singular
plural

auriculă

etimologie: