2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.

AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.

aurícul sn [At: DA ms / V: sf / P: a-u~ / Pl: ~e / E: fr auricule] Fiecare din cele două despărțituri superioare ale inimii Si: atriu.

AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii. – Pronunțat: a-u-.

AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula).

AURÍCUL s.n. Fiecare dintre cele două despărțituri superioare ale atriului inimii. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula].

AURÍCUL1 s. n. fiecare dintre cele două compartimente superioare ale inimii; atrium (3). (< fr. auricule, lat. auricula)

AURÍCUL ~e n. Fiecare dintre cele două despărțituri superioare ale inimii, care comunică cu ventriculele. [Sil. a-u-] /<fr. auricule

aúric1, ~ă a [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aurique] (D. vele) În formă de trapez.

aúric2, ~ă [At: BARONZI, L. 128 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: aur + -ic] 1-17 a (Nob) Aurel (1-17). 18 sf Arbust decorativ din familia verbenaceelor, cu flori galbene-portocalii, cu fructul negru.

AÚRIC, -Ă adj. (Despre vele) În formă de trapez. [Pron. a-u-. / cf. fr. aurique, it. aurica].

AÚRIC, -Ă adj. (despre vele) în formă de trapez, în axa navei. (< fr. aurique, it. aurica)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aurícul (compartiment al inimii) (a-u-) s. n., pl. aurícule

aurícul (compartiment al inimii) s. n. (sil. a-u-), pl. aurícule

aúric adj. m., pl. aúrici; f. sg. aúrică, pl. aúrice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AURÍCUL s. (ANAT.) atriu. (~ul este o despărțitură a inimii.)

AURICUL s. (ANAT.) atriu. (~ este o despărțitură a inimii.)

Intrare: auricul
  • silabație: a-u- info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auricul
  • auriculul
  • auriculu‑
plural
  • auricule
  • auriculele
genitiv-dativ singular
  • auricul
  • auriculului
plural
  • auricule
  • auriculelor
vocativ singular
plural
Intrare: auric
auric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auric
  • auricul
  • auricu‑
  • aurică
  • aurica
plural
  • aurici
  • auricii
  • aurice
  • auricele
genitiv-dativ singular
  • auric
  • auricului
  • aurice
  • auricei
plural
  • aurici
  • auricilor
  • aurice
  • auricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

auricul

  • 1. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: atriu

etimologie: