opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar.

aurár1 sm [At: LB / P: a-u~ / V: (îrg) -iu / Pl: ~i / E: aur + -ar] 1 Meșter care lucrează în aur (și argint). 2 Negustor de obiecte din aur și argint. 3 (Pex) Giuvaergiu. 4 Muncitor care scoate aur din mine sau din nisipul râurilor. 5 (Reg; îf -iu) Spălător de aur (1). 6 (înv; pex) Țigan rudar care scotea aur din râuri, îl prelucra sau îl vindea.

aurar2 sn [At: (a. 1690) DOC., ap. IORGA, D. B. I, 88 / V: ~iu / P: a-u~ / Pl: ~e / E: orar1 după aur] (Trs; înv) 1 Orar1. 2 Beteală.

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar.

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. V. zlătar, Îi trebuiește un aurar tare iscusit, care să-i facă niște lucruri foarte prețioase. SBIERA, P. 97. 2. Cel care scoate aur din mine, care culege aur din rîuri. V. băieș, rudar. – Pronunțat: a-u-.

AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. 2. Cel care scoate aur din mine sau îl culege din rîuri. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ar.

aurár /eyrir/ s. m. Monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. [Pr.: éĩ-rir] (din isl. eyrir < v. norv. = bani < (prob.) lat. aurum = aur) [și AHDEL]

AURÁR /EYRIR/ s. m. monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. (< fr. aurar)

AURÁR ~i m. 1) Persoană care extrage aur din mine sau din râuri. 2) Meșter care lucrează obiecte de aur. /aur + suf. ~ar

aurar m. 1. cel ce fabrică sau vinde scule de aur și de argint; 2. cel ce scoate aur din mine, băiaș; 3. cel ce culege aur din râuri: țigan aurar. [Lat. AURARIUS].

aurár m. (lat. aurarius). Argintar. Culegător de aur din rîurĭ saŭ și din munțĭ. V. rudar, zlătar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aurar (a-u-) s. m., pl. aurari

aurár s. m. (sil. a-u-), pl. aurári

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AURÁR s. (înv.) zlătar, (turcism înv.) cuiungiu.

AURAR s. (înv.) zlătar, (turcism înv.) cuiungiu.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÁURAR2 s. m. pl. v. eyrir.

Intrare: aurar (monedă)
aurar (monedă)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: aurar (persoană)
  • silabație: a-u-rar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aurar
  • aurarul
  • auraru‑
plural
  • aurari
  • aurarii
genitiv-dativ singular
  • aurar
  • aurarului
plural
  • aurari
  • aurarilor
vocativ singular
  • aurarule
  • aurare
plural
  • aurarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aurar, aurarisubstantiv masculin

  • 1. Meșter care lucrează obiecte de aur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cuiungiu zlătar
    • format_quote Îi trebuiește un aurar tare iscusit, care să-i facă niște lucruri foarte prețioase. SBIERA, P. 97. DLRLC
  • 2. Persoană care extrage aur din mine, din nisipul râurilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Aur + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.