15 definiții pentru aură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

áură sf [At: ECONOMIA, 95 / P: a-u~ / Pl: ~re / E: lat aura] 1 Adiere. 2 Boare. 3 Aureolă (1). 4 Radiație energetică emanată de persoane cu o mare forță spirituală. 5 Atmosferă mistică. 6 (Med) Senzație de neliniște care prevestește apropierea unei crize de epilepsie.

ÁURĂ s. f. 1. (Livr.; adesea fig.) Nimb, aureolă (1). 2. (Med.) Stare specifică premergătoare crizei de epilepsie. [Pr.: a-u-] – Din lat. aura.

ÁURĂ s. f. (Livr.; adesea fig.) Nimb, aureolă (1). (Med.) Stare specifică premergătoare crizei de epilepsie. [Pr.: a-u-] – Din lat. aura.

ÁURĂ s. f. (Rar) Nimb, aureolă (1). Lumina vie și moale a apusului era adunată pe spatele făpturii lui albe ca o aură. CAMIL PETRESCU, N. 93.

ÁURĂ s. f. 1. Boare, adiere. 2. (Neobișnuit) Nimb, aureolă (1). 3. Stare premergătoare crizei, într-o boală, mai ales în epilepsie. – Lat. lit. aura.

ÁURĂ s.f. 1. Boare, adiere. 2. (Liv.) Nimb, aureolă (1). 3. Stare particulară care precedă o criză, de obicei în epilepsie. [Pron. a-u-. / < lat., fr. aura].

ÁURĂ s. f. 1. aureolă (5). 2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie. 3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiații ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică. (< lat., fr. aura)

aură f. (poetic) adiere, zefir; cu dulci aure ce sbor BOL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

áură (a-u-) s. f., g.-d. art. áurei

áură s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. áurei; pl. áure


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÁURĂ s. v. adiere, boare, zefir.

aură s. v. ADIERE. BOARE. ZEFIR.

AURĂ s. aureolă, nimb. (~ cu care pictorii înconjură capetele sfinților.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

áură (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avră, megl. aură. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvînt folosit aproape exclusiv de poeții romantici, și are aspect de italienism. Totuși, pare să fi fost popular în trecut, deoarece se conservă în dialecte. În Candrea-Dens., 121, apare ca cuvînt popular.

Intrare: aură
  • silabație: a-u-ră
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aură
  • aura
plural
genitiv-dativ singular
  • aure
  • aurei
plural
vocativ singular
plural

aură

  • surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: aureolă nimb un exemplu
    exemple
    • Lumina vie și moale a apusului era adunată pe spatele făpturii lui albe ca o aură. CAMIL PETRESCU, N. 93.
      surse: DLRLC
  • 2. medicină Stare specifică premergătoare crizei de epilepsie.
    surse: DEX '09 DN
  • 4. Fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiații ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.
    surse: MDN '00

etimologie: