augurare sf [At: DA ms / P: au~ / Pl: ~rări / E: augura] 1 Prevestire. 2 Interpretare a ceva ca semn prevestitor Si: augurat (2). 3 Urare (3).

augura vt [At: BĂLCESCU, M. V. 40 / P: au- / Pzi: ~réz / E: fr augurer, lat augurari] (Frm) 1 A prevesti. 2 A interpreta ceva ca un semn prevestitor. 3 A ura.

AUGURÁ vb. I. tr. (Italienism) A prevesti, a prezice. ♦ A ura. [< it. augurare, cf. fr. augurer].

AUGURÁ vb. tr. a da semne de bun augur; a prezice. (< lat., it. augurare, fr. augurer)

augurá vb. I A da semne de bun augur ◊ „Nu vrem să ne reamintim cum și când și-a început Teatrul Național stagiunea anului trecut, dar anul acesta o recuperează în ritm năvalnic; iată-l, în mai puțin de două săptămâni, la a treia premieră [...] Augurând astfel, să sperăm, pentru întreaga stagiune.” R.l. 7 X 77 p. 2 //din it. augurare; DN3//

augurà v. a prevesti, a meni.

*au- și aŭguréz v. tr. (lat. áuguro, -áre, urez, și áuguror, -ári, prezic. V. urez, inaugurez). Urez: augurez cuĭva victorie. Prezic, deduc: ce să augurez din asta?

augurá vb., ind. prez. 1 sg. auguréz, 3 sg. și pl. augureáză