audiometrie sf [At: DN³ / P: a-u-di-o~ / Pl: ~ii / E: fr audiométrie] 1 Metodă de măsurare a acuității auditive. 2 Măsurare a acuității auditive.

AUDIOMETRIE s.f. Metodă de măsurare a acuității auditive; acumetrie. [Pron. a-u-di-o-, gen. -iei. / < fr. audiométrie].

AUDIOMETRIE s. f. metodă de măsurare a acuității auditive; acumetrie. (< fr. audiométrie)

AUDIOMETRIE f. Metodă de măsurare a acuității auditive a unei persoane cu ajutorul audiometrului. /<fr. audiometre

audiometric, ~ă a [At: DN³ / P: a-u-di-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr audiométrique] 1 Referitor la audiometrie. 2 De audiometrie. 3 Caracteristic audiometriei.

audiometrie (măsurarea auzului) (desp. a-u-di-o-me-tri-) s. f., art. audiometria, g.-d. audiometrii, art. audiometriei

audiometrie (măsurarea acuității auditive) (a-u-di-o-me-tri-) s. f., art. audiometria, g.-d. audiometrii, art. audiometriei

audiometrie s. f. (sil. a-u-di-o-me-tri-e), art. audiometria, g.-d. art. audiometriei

AUDIOMETRIE tehnică de măsurarea a acuității auditive a unei persoane. După natura sunetului întrebuințat audiometria poate fi: tonală și vocală. Audiometria tonală este întrebuințată în aviație pentru controlul auzului piloților sau a altor categorii de personal navigant sau nenavigant.

AUDIO- „auz, audiție, frecvență sonoră, auditiv”. ◊ L. audio, ire „a auzi” > fr. audio-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. audio-. □ ~fon (v. -fon), s. n., aparat acustic, folosit de hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor; ~fonologie (v. fono-, v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care studiază fonația, audiția și limbajul; ~graf (v. -graf) s. n., audiometru*; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. înregistrare grafică a intensității și frecvenței sunetelor. 2. Curbă grafică indicînd acuitatea auditivă a unei persoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în audiologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul problemelor legate de auz; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de măsurare a acuității auditive a unei persoane; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea acuității auditive a unei persoane și pentru efectuarea audiogramelor; sin. audiograf.