5 definiții pentru audiofon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

audiofon sn [At: DN3 / P: a-u-di-o~ / Pl: ~oane / E: fr audiophone] Aparat acustic folosit de hipoacuziei pentru amplificarea sunetelor.

AUDIOFÓN s.n. Aparat acustic folosit de hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor. [< fr. audiophone].

AUDIOFÓN s. n. aparat acustic la hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor. (< fr. audiophone)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

audiofón s. n., pl. audiofoáne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AUDIO- „auz, audiție, frecvență sonoră, auditiv”. ◊ L. audio, ire „a auzi” > fr. audio-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. audio-.~fon (v. -fon), s. n., aparat acustic, folosit de hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor; ~fonologie (v. fono-, v. -logie1), s. f., disciplină medicală care studiază fonația, audiția și limbajul; ~graf (v. -graf) s. n., audiometru*; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. înregistrare grafică a intensității și frecvenței sunetelor. 2. Curbă grafică indicînd acuitatea auditivă a unei persoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în audiologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul problemelor legate de auz; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare a acuității auditive a unei persoane; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea acuității auditive a unei persoane și pentru efectuarea audiogramelor; sin. audiograf.

Intrare: audiofon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • audiofon
  • audiofonul
  • audiofonu‑
plural
  • audiofoane
  • audiofoanele
genitiv-dativ singular
  • audiofon
  • audiofonului
plural
  • audiofoane
  • audiofoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)